CONTINGÉNT A contingentzi te s. n. adj. I. 1. S. n. Totalitatea cetatzenilor nascutzi in acelashi an shi luatzi in evidentza comisariatelor militare; p. ext. anul recrutarii; leat. 2. Grup de oameni avand o compozitzie omogena. 3. (Inv.) Contributzie. 4. Plafon cantitativ pana la nivelul caruia este limitat de catre unele guverne importul sau exportul unor marfuri din sau in alte tzari. II. Adj. Care poate sa fie sau sa nu fie sa se intample sau sa nu se intample; intamplator accidental. [Var.: contigént s. n.] Din fr. contingent lat. contingens ntis.

contingent ~a [At: GHICA S. 137 / V: ~tig~ cot~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr contingent lat contingens ntis] 1 a Care poate sa fie sau sa nu fie. 2 a Care poate sa se intample sau sa nu se intample Si: eventual. 3 a (Jur; is) Parte ~a Parte care revine cuiva dupa impartzirea bunurilor. 4 sn Totalitate a tinerilor incorporatzi in acelashi an in serviciul militar. 5 sn (Pex) An al recrutarii acestor tineri in serviciul militar. 6 sn Grup omogen de oameni. 7 sn (Inv) Contributzie. 8 sn Cantitate maxima de marfuri care poate fi importata sau exportata intro anumita perioada.

CONTINGÉNT contingente s. n. adj. I. 1. S. n. Totalitatea cetatzenilor nascutzi in acelashi an shi luatzi in evidentza comisariatelor militare; p. ext. anul recrutarii; leat. 2. Grup de oameni avand o compozitzie omogena. 3. (Inv.) Contributzie. 4. Plafon cantitativ pana la nivelul caruia se limita de catre unele guverne importul sau exportul unor marfuri din sau in alte tzari. II. Adj. Care poate sa fie sau sa nu fie sa se intample sau sa nu se intample; intamplator accidental. [Var.: contigént s. n.] Din fr. contingent lat. contingens ntis.

CONTINGÉNT contingente s. n. 1. Serie de tineri incorporatzi in acelashi an pentru serviciul militar. Jimborean ishi aratase dintzii intrun zimbet nishte dintzi albi... care nici un contingent nui vazuse vreodata pina atunci. CAMILAR N. I 154. Va trebui sa plece in curind la armata al doua miilea contingent de cind a inceput istoria acestor paminturi. BOGZA C. O. 277. Soarele se scufunda la orizont in nori subtziri de purpura cind contingentul cu tot calabalicul se indruma catre «localitatea Somotretz». SADOVEANU M. C. 99. Copilul nascut pe teritoriu strain din tata romin shi care la chemarea contingentului din anul nashterii lui nu sar prezenta la recrutare este considerat k dezertor. CARAGIALE O. VII 26. 2. Grup de oameni cu o compozitzie omogena. (in forma contigent) Poporul nostru muncitor a incredintzat shcolii misiunea inalta shi de mare raspundere de a forma viitoarele contigente de tehnicieni ingineri agronomi zootehnishti medici profesori specialishti cu un larg orizont cultural devotatzi cu trup shi suflet poporului cauzei construirii socialismului. SCINTEIA 1954 nr. 3067. (Glumetz) Un numeros contigent de nepotzi shi nepoate. C. PETRESCU C. V. 177. 3. (Invechit) Contributzie. [incurajarea data literelor shtiintzei shi artelor] near face sa aducem shi noi contingentul nostru la opera cea mare a civilizatziunii. GHICA S. 137. Varianta: contigént s. n.

CONTINGÉNT A adj. Care poate sa se produca sa vina din intamplare; care poate sa se produca sau nu; intamplator fortuit. // s.n. 1. Totalitatea tinerilor incorporatzi in acelashi an in serviciul militar. 2. Grup omogen de oameni. 3. Cantitate maxima de marfuri care poate fi importata sau exportata intro anumita perioada. [Var. contigent s.n. / < fr. contingent cf. lat. contingens care vine din intamplare].

CONTINGÉNT A I. adj. care poate sa fie sau sa nu fie sa se produca sau nu; intamplator accidental fortuit. II. s. n. 1. totalitatea tinerilor nascutzi in acelashi an shi luatzi in evidentza organelor militare. ◊ totalitatea elevilor shi studentzilor (aproximativ) de aceeashi varsta care intra shi parcurg impreuna aceeashi treapta de invatzamant. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor marfuri intro anumita perioada. (< fr. contingent lat. contingens)

CONTINGÉNT¹ ~e n. 1) Totalitate de persoane nascute in acelashi an shi luate la evidentza comisariatelor militare. 2) Efectiv de recrutzi incorporatzi in acelashi an pentru serviciul militar. 3) An de recrutare; leat. 4) Grup omogen de persoane. /<fr. contingent lat. contingens ~ntis

contingent a. Filoz. ce poate sa fie sau sa nu fie in opozitziune cu necesar. ║ n. 1. ceea ce se poate sau nu se poate intampla; 2. partea de munca sau de bani ce fiecare trebue sa dea; 3. numarul de soldatzi ce trebue sa dea o localitate determinata.

*contingént a adj. (lat. contíngens éntis d. contingere a se’ntimpla a veni la sortz. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) orĭ nu. S. n. pl. e. Parte cota (de dat orĭ de primit). Parte pusa in sarcina fiecareĭ circumscriptziunĭ teritoriale in impartzirea anuala a birurilor directe dar maĭ ales a recrutariĭ: contingentu judetzuluĭ cutare. Anu recrutariĭ: soldat din contingentu 1930. Numar cantitate: un contingent de soldatzĭ de elevĭ de cititorĭ. V. relativ.

contigént sn vz contingent

CONTIGÉNT s. n. v. cotingent.

CONTIGÉNT s.n. v. contingent.

contingént² s. n. pl. contingénte

contingént s. n. pl. contingénte

contingent

CONTINGÉNT s. (MIL.) (pop.) leat. (Ce ~ eshti?)

CONTINGENT s. (MIL.) (pop.) leat. (Ce ~ eshti?)