CONTINGÉNT contingente s. n. adj. I. 1. S. n. Totalitatea cetatzenilor nascutzi in acelashi an shi luatzi in evidentza comisariatelor militare; p. ext. anul recrutarii; leat. 2. Grup de oameni avand o compozitzie omogena. 3. (Inv.) Contributzie. 4. Plafon cantitativ pana la nivelul caruia se limita de catre unele guverne importul sau exportul unor marfuri din sau in alte tzari. II. Adj. Care poate sa fie sau sa nu fie sa se intample sau sa nu se intample; intamplator accidental. [Var.: contigént s. n.] Din fr. contingent lat. contingens ntis.