*contingént a adj. (lat. contíngens éntis d. contingere a se’ntimpla a veni la sortz. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) orĭ nu. S. n. pl. e. Parte cota (de dat orĭ de primit). Parte pusa in sarcina fiecareĭ circumscriptziunĭ teritoriale in impartzirea anuala a birurilor directe dar maĭ ales a recrutariĭ: contingentu judetzuluĭ cutare. Anu recrutariĭ: soldat din contingentu 1930. Numar cantitate: un contingent de soldatzĭ de elevĭ de cititorĭ. V. relativ.