11 definiții pentru consolator
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
consolator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consolateur] 1-2 (Persoană) care consolează Si: consolant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consolator a. și m. care consolează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSOLATOR adj. alinător, mîngîietor, (rar) consolant (înv.) mîngîios. (O vorbă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
consolator, consolatoareadjectiv
- 1. Care consolează. MDA2 DEX '09 DNsinonime: alinător consolant mângâietor mângâios
etimologie:
- consolateur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN