10 definiții pentru alinător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.
ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alinător, ~toare a [At: I. NEGRUZZI, S. V. 197 / Pl: ~i, ~oare / V: (înv) ~iu, ~oare / E: alina + -ător] 1-4 Care (domolește) (liniștește) (ușurează sau) mângâie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care domolește, potolește, calmează; liniștitor. Cerul peste noi se-ndoaie Cu plînsori alinat oare – Zboară, murgule, prin ploaie! Nu te teme de viitoare! CERNA, P. 137. Călărețu-n sînul luncii umbritoare Simte-o mîngîiere dulce-alinătoare. ALECSANDRI, P. III 152.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină, liniștitor. – Din alina + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care alină; care liniștește. Medicament ~. /a alina + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alinător a. care alină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alinătór adj. m., pl. alinătóri; f. sg. și pl. alinătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alinătór adj. m., pl. alinătóri; f. sg. și pl. alinătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALINĂTÓR adj. 1. v. calmant. 2. v. consolator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALINĂTOR adj. 1. calmant, liniștitor, (rar) potolitor, ușurător, (pop.) molcomitor. (O substanță ~.) 2. consolator, mîngîietor, (rar) consolant, (înv.) mîngîios. (O vorbă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
alinător, alinătoareadjectiv
- 1. Care alină. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: calmant consolator liniștitor
- Cerul peste noi se-ndoaie Cu plînsori alinătoare – Zboară, murgule, prin ploaie! Nu te teme de vîltoare! CERNA, P. 137. DLRLC
- Călărețu-n sînul luncii umbritoare Simte-o mîngîiere dulce-alinătoare. ALECSANDRI, P. III 152. DLRLC
-
etimologie:
- Alina + sufix -ător. DEX '98 DEX '09