CONDÍTZIE conditzii s. f. 1. Fapt imprejurare de care depinde aparitzia unui fenomen sau care influentzeaza desfashurarea unei actziuni putando frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditzii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici shi abiotici in care traieshte o fiintza. 3. Clauza a unei intzelegeri a unei conventzii a unor negocieri etc. Conditziile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara conditzii = fara pretentzii. ◊ Loc. conj. Cu conditzia (sa)... = numai in cazul k... cu obligatzia (sa...) 4. (Jur.) Eveniment viitor shi nesigur de care depinde nashterea sau stingerea unui drept a unei obligatzii. ♦ Situatzie juridica a unei persoane. 5. Situatzie sociala a cuiva. 6. (Sport: in sintagma) Conditzie fizica = stare a unui sportiv din punct de vedere fizic shi al pregatirii sale. Din fr. condition.

conditzie sf [At: COD. TZIV. 5/10 / P: ~tzie / V: (inv) ~iune ~ion sn ~ione / Pl: ~i / E: fr condition] 1 Stare. 2 Mod de a fi. 34 Fapt imprejurare de care depinde aparitzia unui fenomen sau care influentzeaza desfashurarea unei actziuni putando frana sau stimula. 5 (Lpl) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. 6 (Is) ~i de mediu Totalitatea factorilor de mediu biotici shi abiotici in care traieshte o fiintza. 79 Stare sociala care presupune avere profesie importanta shi rang inalt in societate. 1012 (Is) Om de ~ Persoana apartzinand unei asemenea stari sociale. 13 (Jur) Stare civila. 14 Lucru fundamental de absoluta necesitate Si: cerintza. 15 (Is) ~ sine qua non Clauza absolut necesara la realizarea unui lucru a unei intzelegeri etc. 16 (Ilav) Fara ~i Fara pretentzii. 17 (Ilc) Cu ~ia sa Cu obligatzia (sa). 18 (Ial) Numai in cazul (k). 19 (Jur) Clauza obligatorie de care depinde validitatea unui act. 20 (Inv; nob) Pensiune. 21 (Spt; is) ~ fizica Stare a unui sportiv din punct de vedere fizic shi al pregatirii sale teoretice shi practice.

CONDÍTZIE conditzii s. f. 1. Fapt imprejurare de care depinde aparitzia unui fenomen sau care influentzeaza desfashurarea unei actziuni putando frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditzii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici shi abiotici in care traieshte o fiintza. 3. Clauza a unei intzelegeri a unei conventzii a unor negocieri etc. Conditziile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara conditzii = fara pretentzii. ◊ Loc. conj. Cu conditzia (k sa)... = numai in cazul k... cu obligatzia (k sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor shi nesigur de a carui indeplinire atarna existentza unei obligatzii. ♦ Situatzie juridica a unei persoane. 5. Situatzie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditzie fizica = situatzie a unui sportiv din punct de vedere fizic shi al pregatirii sale teoretice shi practice. Din fr. condition.

CONDÍTZIE conditzii s. f. 1. Fapt imprejurare care permite sau faciliteaza aparitzia unui fenomen. Marele ajutor al Uniunii Sovietice conditzie esentziala pentru construirea socialismului ajutor ideologic politic economic shi tehnic intareshte pozitzia noastra fatza de planurile imperialiste de jaf shi inrobire shi ne asigura o baza trainica de dezvoltare socialista. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 259. Succesele obtzinute pe tarimul industrializarii au creat conditzii pentru a face pashi inainte pe drumul transformarii socialiste a agriculturii. SCINTEIA 1953 nr. 2563. Cea dintii conditzie a dezvoltarii morale a unui stat a existentzei lui politice e libertatea poporului shi egalitatea de drepturi. BALCESCU O. I 324. 2. (De obicei la pl. urmat de determinari explicative) imprejurare in care se petrece un fenomen. Conditzii de viatza. Conditzii de munca. Conditzii obiective. ▭ Conferintza natzionala [din 1945] a Partidului Comunist Romin se tzine in conditziile terminarii victorioase a celui de al doilea razboi mondial. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 5. In actualele conditzii internatzionale interesele cele mai arzatoare ale popoarelor sint legate de problema apararii pacii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 362 1/1. Te intereseaza conditziile atmosferice? SEBASTIAN T. 33 3. Clauza a unei intzelegeri a unei conventzii. Vrajbile shi prigonirile intre boieri shi domni detera prilej turcilor... ashi lua dreptul de stapini calcind conditziile tratatului de protectzie. NEGRUZZI S. I 274. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara conditzii = fara posibilitatea de a exprima vreo pretentzie. Capitulare fara conditzii. ◊ Loc. conj. Cu conditzia (k sa)... = numai in cazul k... cu obligatzia (k sa)... N. Golescu Ion Ionescu shi artistul Rozental ce muri mai tirziu in inchisoare pentru patria sa cerusera voie sa plece la Constantinopol shi voia ci se dase cu conditzia sai duca o escorta pina la hotar. BOLINTINEANU O. 264. ◊ Expr. A se tzine de conditzie = ashi respecta ashi indeplini obligatziile luate. 4. (Jur.) Intimplare viitoare shi nesigura de a carei indeplinire atirna existentza unei obligatziuni (nashterea sau desfiintzarea ei). 5. Situatzia juridica a unei persoane. In unele tzari femeia casatorita cu un strain urmeaza conditzia sotzului sau. ♦ Situatzie sociala a cuiva. Oamenii cautau sa scape de conditzia lor shi faceau oricum incercari sashi mai ushureze saracia. PAS Z. I 169. ◊ (Invechit in conceptzia societatzii burghezomoshiereshti) Om (femeie fata baiat) de conditzie = om (femeie fata baiat) care apartzine unei familii «bune» suspus cu avere. Pronuntzat; tzie. Varianta: conditziúne s. f.

CONDÍTZIE conditzii s. f. 1. Fapt imprejurare de care depinde aparitzia unui fenomen. 2. (La pl.) Imprejurare in care se petrece un fenomen. 3. Clauza a unei intelegeri a unei conventzii. Conditziile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara conditzii = fara pretentzii. ◊ Loc. conj. Cu conditzia (k sa)... = numai in cazul k... cu obligatzia (k sa)... 4. (Jur.) Intamplare viitoare shi nesigura de a carei indeplinire atarna existentza unei obligatzii. ♦ Situatzie juridica a unei persoane. 5. Situatzie sociala a cuiva. Fr. condition.

CONDÍTZIE s.f. 1. Imprejurare fapt etc. care prilejuieshte ofera cadrul pentru aparitzia unui fenomen imprejurare in care se produce un fenomen. 2. Clauza (a unei intzelegeri a unei conventzii). 3. Intamplare viitoare shi nesigura de care depinde existentza unei obligatzii. ♦ Situatzia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situatzie stare fizica sau sociala a cuiva. ◊ Conditzie fizica = situatzie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al starii sale fizice shi al antrenamentului. [Gen. iei var. conditziune s.f. / cf. lat. conditio fr. condition it. condizione].

CONDÍTZIE s. f. 1. imprejurare fapt etc. care ofera cadrul pentru aparitzia unui fenomen. 2. (biol.) ~tzii de mediu = totalitatea factorilor in care sunt obligate sa traiasca organismele. 3. clauza (a unei intzelegeri a unei conventzii). 4. (jur.) eveniment viitor shi nesigur de care depinde nashterea sau stingerea unui drept. 5. situatzie sociala a cuiva. ♦ ~ fizica = nivel superior al pregatirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition lat. conditio)

CONDÍTZIE ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiintzele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; context; conjunctura; circumstantza. In aceste ~i. In ~i favorabile. ◊ ~i de existentza totalitate a factorilor de mediu care asigura existentza oamenilor. 3) (despre acorduri conventzii etc.) Dispozitzie suplimentara. ~ile unui armistitziu. ~i de pace. 4) Situatzie sociala; loc in societate. ◊ De ~ care are calitatzi morale inalte; nobil. 5) Situatzie de moment. In ~a noastra. 6) Situatzie juridica. ~a unei persoane. [Art. conditzia; G.D. conditziei; Sil. tzie] /<fr. condition

conditziune sf vz conditzie

CONDITZIÚNE s. f. v. conditzie.

CONDITZIÚNE s.f. v. conditzie.

conditzi(un)e f. 1. clasa sociala carii apartzine un individ: inegalitatea conditziunilor nu impiedica egalitatea inaintea legii; 2. stare sau situatziune in care se afla cineva mod de a fi (despre lucruri); 3. calitate ceruta: conditziuni de moralitate; 4. obligatziune impusa sau suferita: itzi imprumut cartea cu conditziunea de a o citi; 5. lucru necesar: respirarea este una din conditziunile vietzii.

*conditziúne f. (lat. condício ónis [d. con impreuna shi dicere a zice] citit greshit conditio in evu mediŭ; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natura stare calitate a uneĭ persoane sau a unuĭ lucru. Treapta sociala inalta: un om de conditziune. Mod situatziune: a trai in bune conditziunĭ. Obligatziune: admit dar cu conditziunea de a contribui shi tu (saŭ cu conditziune sa contribui shi tu). Lucru necesar: respiratziunea e una din conditziunile vietziĭ. SHi ítzie.

condítzie (tzie) s. f. art. condítzia (tzia) g.d. art. condítziei; pl. condítzii art. condítziile (tzii)

condítzie s. f. (sil. tzie) art. condítzia (sil. tzia) g.d. art. condítziei; pl. condítzii art. condítziile (sil. tzii)

conditzie

CONDÍTZIE s. 1. v. situatzie. 2. v. clauza. 3. v. factor. 4. pozitzie situatzie stare (inv. shi pop.) obraz (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 5. rang stare teapa treapta (pop.) mana seama. (Sunt de aceeashi ~.)

CONDITZIE s. 1. caz circumstantza conjunctura ipostaza imprejurare postura pozitzie situatzie stare (inv.) inconjurare peristas prilejire stat imprejurstare (fig.) context. (In aceasta ~ nu poate actziona.) 2. (JUR.) clauza dispozitzie prevedere punct stipulare stipulatzie termen (inv. shi pop.) tocmeala (inv.) shart. (~ a unui tratat.) 3. factor. (~ de mediu.) 4. pozitzie situatzie stare (inv. shi pop.) obraz (Transilv.) prindoare. (~ sociala.) 5. rang stare teapa treapta (pop.) mina seama. (Sint de aceeashi ~.)

CONDITZII METEOROLOGICE totalitatea fenomenelor meteorologice dintro anumita perioada de timp shi dintro suprafatza de teren determinata avand o importantza deosebita pentru desfashurarea activitatzilor de zbor. Conditziile meteorologice pot fi: normale (in care zborul se poate executa observand orizontul natural fara a periclita securitatea aeronavei shi a echipajului) shi grele (in care zborul se executa partzial sau total fara vizibilitatea solului sau cand limita inferioara coboara vizibilitatea fiind redusa sub o anumita valoare (limita inferioara a norilor sub 400 m shi vizibilitatea sub 3 km.).