21 de definitzii pentru circumstantza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMSTÁNTZA circumstantze s. f. Imprejurare (particulara) care insotzeshte o intamplare un fapt o actziune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor conditzii date. ◊ Loc. adj. shi adv. De (sau pentru) circumstantza = (care se face are loc) intro anumita imprejurare fara a fi valabil in mod obiectiv shi general. ♦ (Jur.; la pl.) Imprejurari privitoare la infractziunea comisa sau la persoana infractorului in masura sa determine marirea sau micshorarea pedepsei. Circumstantze atenuante. Din lat. circumstantia fr. circonstance.

circumstántza sf [At: CANTEMIR IST. 382 / V: ~cons~ ~tzie (inv) tzircumstántzie / Pl: ~tze / E: ns cf lat circumstantia fr circonstance] 1 Imprejurare (particulara) care insotzeshte o intamplare un fapt o actziune sau un fenomen. 2 (Lpl) Totalitate a unor conditzii date. 34 (Jur; is) ~tze atenuante (sau agravante) Imprejurari (sau fapte) care reduc sau maresc gravitatea unui fapt. 56 (Iljv) De (sau pentru) ~ Ocazional. 78 (Prt; ial) Asha k sa fie. 9 (Is) Masuri (sau legi) de ~ Dispozitzii luate in anumite imprejurari.

CIRCUMSTÁNTZA circumstantze s. f. Imprejurare (particulara) care insotzeshte o intamplare un fapt o actziune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor conditzii date. ◊ Loc. adj. shi adv. De (sau pentru) circumstantza = (care se face are loc) intro anumita imprejurare fara a fi valabil in mod obiectiv shi general. Din lat. circumstantia fr. circonstance.

CIRCUMSTÁNTZA circumstantze s. f. Imprejurare fapt lucru care insotzeshte ceva sau se petrece in acelashi timp cu ceva; (la pl.) totalitatea unor conditzii date. Circumstantzele politice erau favorabile pentru intzelegerea shi infratzirea popoarelor impilate. GHICA A. 61. ◊ (Jur.) Circumstantza atenuanta = imprejurare care contribuie la micshorarea vinei shi la ushurarea pedepsei unui inculpat. Circumstantza agravanta = imprejurare care agraveaza vina shi pedeapsa unui inculpat. ◊ Loc. adj. shi adv. De (sau pentru) circumstantza = pentru o ocazie anumita fara a fi valabil in mod obiectiv shi general.

CIRCUMSTÁNTZA s.f. Imprejurare particularitate care insotzeshte un fapt. ♦ Ocazie conjunctura (favorabila sau nefavorabila). ◊ De circumstantza = pentru o ocazie anumita; de forma de ochii lumii. [< lat. circumstantia < circum imprejur stare a tzine cf. fr. circonstance].

CIRCUMSTÁNTZA s. f. imprejurare in care are loc un fapt. ◊ ocazie conjunctura. ♦ de ~ = de forma de ochii lumii. (< fr. circonstance lat. circumstantia)

CIRCUMSTÁNTZA ~e f. 1) Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; junctura; context. A profita de ~e.~e atenuante (sau agravante) imprejurari in care sa comis o infractziune shi care fiind luate in consideratzie pot micshora sau respectiv mari vina shi pedeapsa unui inculpat. De ~ numai pentru o anumita ocazie; de forma. 2) Eveniment particular. [G.D. circumstantzei] /<lat. circumstantia fr. circonstance

circumstantza f. 1. imprejurare particularitate ce insotzeshte un fapt o shtire: circumstantze atenuante agravante; 2. situatziune actuala a lucrurilor: trebue luat masuri dupa circumstantze.

*circumstántza f. pl. e (lat. circumstantia d. circumstare a sta in prejur). Imprejurare situatziune particularitate a lucrurilor saŭ a faptelor: circumstantze atenuante agravante grele.

tzirconstantzie[1] sf vz circumstantza

  1. Varianta neconsemnata in definitzia principala — LauraGellner

tzirconstentzie[1] sf vz circumstantza

  1. Varianta neconsemnata in definitzia principala — LauraGellner

tzircumstantza[1] sf vz circumstantza

  1. Varianta neconsemnata in definitzia principala — LauraGellner

tzircumstantzie sf vz circumstantza

tzircumshtantzie[1] sf vz circumstantza

  1. Varianta neconsemnata in definitzia principala — LauraGellner

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

circumstántza s. f. g.d. art. circumstántzei; pl. circumstántze

circumstántza s. f. g.d. art. circumstántzei; pl. circumstántze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CIRCUMSTÁNTZA s. 1. v. situatzie. 2. v. imprejurare. 3. (la pl.) conjunctura imprejurari (pl.) timpuri (pl.) vremuri (pl.). (~ele erau foarte grele.)

CIRCUMSTANTZA s. 1. caz conditzie conjunctura ipostaza imprejurare postura pozitzie situatzie stare (inv.) incunjurare peristas prilejire stat imprejurstare (fig.) context. (In aceasta ~...) 2. ipostaza imprejurare moment ocazie prilej situatzie. (O ~ nimerita.) 3. (la pl.) conjunctura imprejurari (pl.) timpuri (pl.) vremuri (pl.). (~ele erau foarte grele.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

CIRCUMSTANTZA. Subst. Circumstantza imprejurare intimplare situatzie; ocazie prilej shansa moment moment potrivit vreme cu prilej (inv. shi reg.) moment oportun oportunitate conjunctura ocurentza (rar); prilejire (inv.). Mediu ambiantza context (fig.) atmosfera (fig.) cadru (fig.) conditzii. Factor cauza mobil. Antecedent precedent. Eventualitate probabilitate posibilitate; intimplare halima (fig.) chichion (reg.) accident incident; peripetzie aventura hazard. Concurs de imprejurari; circumstantza atenuanta; circumstantza agravanta. Situatzie dificila moment critic dilema alternativa incurcatura. Postura pozitzie ipostaza stare conditzie. Adj. Intimplator fortuit (livr.) incidental accidental; ocazional de ocazie conjunctural (rar) de conjunctura; ocurent (inv.) de circumstantza; contextual situatzional; temporar trecator provizoriu vremelnic de moment. Oportun nimerit potrivit adecvat binevenit favorabil prielnic priitor (rar) priincios (pop.). Posibil probabil cu putintza eventual. Schimbator variabil nestabil instabil (fig.). Vb. A se intimpla a se petrece a se ivi accidental a surveni a ocurge (inv.) a se produce a avea loc. A fi posibil a fi probabil. A favoriza a fi prielnic a inlesni. A depinde de imprejurari a fi conditzionat a fi determinat (de imprejurari). A determina a conditziona a prilejui a prileji (inv.) a ocaziona. Adv. De la caz la caz dupa cum e cazul; in mod intimplator la intimplare la (in) voia intimplarii; de ocazie de circumstantza; dupa imprejurari dupa cum bate vintul. Eventual pentru orice eventualitate. V. cauza intimplare posibilitate.

CIRCUMSTANTZE (< fr. circonstance ; lat. circumstantia de la circumstare a sta imprejur) Particularitatzi ce insotzesc preced sau succed un fapt denumite concomitente antecedente succedente. In aprecierea unui fapt circumstantzele mai ales in dezbaterile judiciare au o foarte mare importantza. Ele se deosebesc in atenuante atunci cind contribuie la micshorarea gravitatzii faptului shi agravante cind contribuie la marirea gravitatzii acestuia. Circumstantzele implica insashi actziunea persoane care au facuto locul shi timpul producerii actziunii mijloacele folosite infaptuirea ei motivele care au determinato shi felul in care ea a fost indeplinita elemente cuprinse de retori in aceste intrebari: Cine? Ce? Unde? Prin ce mijloace? Pentru ce? In ce chip? Cind?

Intrare: circumstantza
circumstantza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumstantza
  • circumstantza
plural
  • circumstantze
  • circumstantzele
genitiv-dativ singular
  • circumstantze
  • circumstantzei
plural
  • circumstantze
  • circumstantzelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

circumstantza, circumstantzesubstantiv feminin

  • 1. Imprejurare (particulara) care insotzeshte o intamplare un fapt o actziune sau un fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Ocazie conjunctura (favorabila sau nefavorabila). DN
    • 1.2. (la) plural Totalitatea unor conditzii date. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Circumstantzele politice erau favorabile pentru intzelegerea shi infratzirea popoarelor impilate. GHICA A. 61. DLRLC
    • 1.3. shtiintze juridice (la) plural Imprejurari privitoare la infractziunea comisa sau la persoana infractorului in masura sa determine marirea sau micshorarea pedepsei. DEX '09
      • format_quote Circumstantze atenuante. DEX '09
      • 1.3.1. Circumstantza atenuanta = imprejurare care contribuie la micshorarea vinei shi la ushurarea pedepsei unui inculpat. DLRLC
      • 1.3.2. Circumstantza agravanta = imprejurare care agraveaza vina shi pedeapsa unui inculpat. DLRLC
    • chat_bubble locutziune adjectivala locutziune adverbiala De (sau pentru) circumstantza = (care se face are loc) intro anumita imprejurare fara a fi valabil in mod obiectiv shi general. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • diferentziere De circumstantza = de forma de ochii lumii. MDN '00
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.