circumstántza sf [At: CANTEMIR IST. 382 / V: ~cons~ ~tzie (inv) tzircumstántzie / Pl: ~tze / E: ns cf lat circumstantia fr circonstance] 1 Imprejurare (particulara) care insotzeshte o intamplare un fapt o actziune sau un fenomen. 2 (Lpl) Totalitate a unor conditzii date. 34 (Jur; is) ~tze atenuante (sau agravante) Imprejurari (sau fapte) care reduc sau maresc gravitatea unui fapt. 56 (Iljv) De (sau pentru) ~ Ocazional. 78 (Prt; ial) Asha k sa fie. 9 (Is) Masuri (sau legi) de ~ Dispozitzii luate in anumite imprejurari.