*conditziúne f. (lat. condício ónis [d. con impreuna shi dicere a zice] citit greshit conditio in evu mediŭ; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natura stare calitate a uneĭ persoane sau a unuĭ lucru. Treapta sociala inalta: un om de conditziune. Mod situatziune: a trai in bune conditziunĭ. Obligatziune: admit dar cu conditziunea de a contribui shi tu (saŭ cu conditziune sa contribui shi tu). Lucru necesar: respiratziunea e una din conditziunile vietziĭ. SHi ítzie.