CONDÍTZIE conditzii s. f. 1. Fapt imprejurare care permite sau faciliteaza aparitzia unui fenomen. Marele ajutor al Uniunii Sovietice conditzie esentziala pentru construirea socialismului ajutor ideologic politic economic shi tehnic intareshte pozitzia noastra fatza de planurile imperialiste de jaf shi inrobire shi ne asigura o baza trainica de dezvoltare socialista. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 259. Succesele obtzinute pe tarimul industrializarii au creat conditzii pentru a face pashi inainte pe drumul transformarii socialiste a agriculturii. SCINTEIA 1953 nr. 2563. Cea dintii conditzie a dezvoltarii morale a unui stat a existentzei lui politice e libertatea poporului shi egalitatea de drepturi. BALCESCU O. I 324. 2. (De obicei la pl. urmat de determinari explicative) imprejurare in care se petrece un fenomen. Conditzii de viatza. Conditzii de munca. Conditzii obiective. ▭ Conferintza natzionala [din 1945] a Partidului Comunist Romin se tzine in conditziile terminarii victorioase a celui de al doilea razboi mondial. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 5. In actualele conditzii internatzionale interesele cele mai arzatoare ale popoarelor sint legate de problema apararii pacii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 362 1/1. Te intereseaza conditziile atmosferice? SEBASTIAN T. 33 3. Clauza a unei intzelegeri a unei conventzii. Vrajbile shi prigonirile intre boieri shi domni detera prilej turcilor... ashi lua dreptul de stapini calcind conditziile tratatului de protectzie. NEGRUZZI S. I 274. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara conditzii = fara posibilitatea de a exprima vreo pretentzie. Capitulare fara conditzii. ◊ Loc. conj. Cu conditzia (k sa)... = numai in cazul k... cu obligatzia (k sa)... N. Golescu Ion Ionescu shi artistul Rozental ce muri mai tirziu in inchisoare pentru patria sa cerusera voie sa plece la Constantinopol shi voia ci se dase cu conditzia sai duca o escorta pina la hotar. BOLINTINEANU O. 264. ◊ Expr. A se tzine de conditzie = ashi respecta ashi indeplini obligatziile luate. 4. (Jur.) Intimplare viitoare shi nesigura de a carei indeplinire atirna existentza unei obligatziuni (nashterea sau desfiintzarea ei). 5. Situatzia juridica a unei persoane. In unele tzari femeia casatorita cu un strain urmeaza conditzia sotzului sau. ♦ Situatzie sociala a cuiva. Oamenii cautau sa scape de conditzia lor shi faceau oricum incercari sashi mai ushureze saracia. PAS Z. I 169. ◊ (Invechit in conceptzia societatzii burghezomoshiereshti) Om (femeie fata baiat) de conditzie = om (femeie fata baiat) care apartzine unei familii «bune» suspus cu avere. Pronuntzat; tzie. Varianta: conditziúne s. f.