COERÉNTZA coerentze s. f. 1. Legatura stransa (shi armonioasa) intre partzile sau elementele unui intreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeashi lungime shi diferentze de faza constante in timp. [Var.: coheréntza s. f.] Din lat. cohaerentia fr. cohérence.^[1]

coerentza sf [At: LM / V: (rar) cohe~ / P: coe~ / Pl: ~tze / E: lat cohaerentia fr cohérence] 1 Legatura stransa (shi armonioasa) intre partzile sau elementele unui intreg Si: coeziune (2). 2 Fortza care tzine legate moleculele unui corp Si: coeziune (1). 3 Inlantzuire. 4 (Fiz) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeashi lungime shi diferentze de faza constante in timp.

COERÉNTZA coerentze s. f. 1. Legatura stransa (shi armonioasa) intre partzile sau elementele unui intreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeashi lungime shi diferentze de faza constante in timp. [Var.: coheréntza s. f.] Din lat. cohaerentia fr. cohérence.

COERENTZA coerentze s. f. Legatura strinsa intre toate partzile sau elementele unui intreg. ◊ Fig. Coerentza ideilor. Varianta: coheréntza s. f.

COERÉNTZA s.f. Legatura unire stransa (intre mai multe elemente idei lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradictzie intre nici o pereche de propozitzii care pot fi deduse din el. [Var. coherentza s.f. / cf. fr. cohérence lat. cohaerentia].

COERÉNTZA s. f. 1. insushirea de a fi coerent; legatura stransa logica intre mai multe elemente idei lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradictzii intre nici o pereche de propozitzii care pot fi deduse din el; consistentza (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence lat. cohaerentia)

COERÉNTZA ~e f. 1) Legatura interna stransa; caracter coerent; unitate; coeziune. 2) Relatzie armonioasa intre idei; lipsa de contradictzii. [Sil. coeren] /<lat. cohaerentia fr. cohérence

coerentza f. legatura unirea lucrurilor intre ele.

*coeréntza f. pl. e (lat. cohaerentia). Legatura unire conexiune intre lucrurĭ: discurs fara coerentza. SHi coh.

coherentza sf vz coerentza

COHERÉNTZA s.f. v. coerentza.

coeréntza s. f. g.d. art. coeréntzei; pl. coeréntze

coeréntza s. f. g.d. art. coeréntzei; pl. coeréntze

COERÉNTZA s. 1. v. logica. 2. (MAT.) consistentza.

COERENTZA s. logica noima sens shir. (Vorbeshte fara ~.)

Coerentza ≠ incoerentza