COERÉNTZA s. f. 1. insushirea de a fi coerent; legatura stransa logica intre mai multe elemente idei lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradictzii intre nici o pereche de propozitzii care pot fi deduse din el; consistentza (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence lat. cohaerentia)