clopot snm [At: PSALT. 308309 / Pl: ~e (ivr) ~potzi ~petzi) / E: vsl клопоть] 1 Obiect metalic in forma de para gol in interior shi deschis la partea de jos prevazut in interior cu o limba mobila care lovinduse de peretzi scoate sunete caracteristice. 2 (Ivp; ie) ~ul alege Dupa moarte se cunoashte valoarea omului. 3 (Fam; ie) Leacui zeama de ~ Nu sunt shanse de vindecare. 4 (Ivp; ie) A trage (sau bate) ~ul de mort A bate clopotul intrun anumit fel pentru a anuntza moartea cuiva. 5 (Fam; ie) A trage ~ul (sau ~ele) A face public un secret Cf a umbla cu plosca. 6 (D. femei; iae) A curta. 7 (Reg; ie) Ai umbla gura in ~e A vorbi in neshtire. 8 (Ivp; ie) A avea (mare) ~ pe cap A avea o grija mare. 9 Sunet de clopot (1). 10 (Reg) Glas puternic. 11 Piesa k un clopot (1) fara limba cu intrebuintzari in industrie. 12 (SHis scufundator) Camera k un clopot (1) alimentata cu aer care permite efectuarea de lucrari sub apa. 13 Capac de sticla k un clopot (1) sub care se pastreaza pentru a le feri de praf alimente materiale pentru experimente shtiintzifice etc. 14 (Mol) Plugushor. 15 (Reg; gmtz; fig) Cap de cal. 16 (Reg; art) Clopotnitza (2). 17 (Reg; ics) Dea ~ele Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 18 (Reg ned; is) Limba de ~ Joc de copii. 19 (Bot; reg) Cadelnitza (Campanula carpatica). 20 (Bot reg) Lacramioara (Carvallaria majolis). 21 (Bot; Buc; ic) ~ulcaprei Clopotzei (Campanula macrostachia). 22 (Buc; iae) Planta erbacee din familia campanulaceelor cu flori mari albastre (Campanula Tlircichelium). 23 (Bot; reg; ic) ~manastiresc Papadie (Campanula persicifolia). 24 (Bot; reg; ic) Clopetzi de primavara Ghiocei (Galanthus nivalis).

CLOPÓT clopote s. n. 1. Obiect de metal (mai ales de bronz sau de arama) in forma de para deschis in partea de jos cu o limba mobila suspendata in interior care lovinduse de peretzi produce sunete puternice. V. talanga. Clopotul batea adinc apoi imprashtia in linishtea orashului tremurari melodioase. SADOVEANU O. IV 357. Prelung shi rar in departare Un clopot miezul noptzii bate. TOPIRCEANU B. 65. Incet rasunetul de clopot Se risipeshte tremurind. VLAHUTZA O. A. I 29. Clopotul vechi imple cu glasul lui sara. EMINESCU O. I 231. ◊ (Poetic) Roshiesteaua prinse sa rasara SHi clopote in inimami chitara. TULBURE V. R. 12. ◊ Expr. (Familiar) A trage clopotele = a) a face curte (unei femei); b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). Se aude clopotul de amiaza. 2. Capac de sticla de forma unui clopot (1) sub care se pastreaza unele alimente spre a le feri de praf de mushte etc. 2. Capac de sticla intrebuintzat in gradinarie pentru a feri plantele primavara de bruma. 3. Piesa in forma de clopot (1) cu diverse intrebuintzari in industrie. Clopot de aspiratzie. ◊ Clopot scufundator = camera de aer metalica sau de beton armat alimentata cu aer comprimat shi permitzind executarea lucrarilor sub apa in cuprinsul ei.

CLÓPOT ~e n. 1) Instrument de percutzie de obicei din bronz in forma de para cu o limba mobila care la lovire produce sunete. ◊ A trage ~ul a divulga un secret. 2) Obiect cu asemenea forma avand intrebuintzari tehnice diverse. ◊ ~ scufundator camera de lucru alimentata cu aer comprimat shi folosita la lucrarile subacvatice. /<sl. klopotu

clopot n. 1. instrument de metal mai ales de bronz de forma conica inauntrul caruia atarna o limba de fier ce suna lovinduse de peretzii lui; 2. sunetul clopotului; 3. mashina in care cufundatorul poate sta shi respira catva timp pe fundul marii. [Slav. KLOPOTŬ sgomot; s’a luat efectul pentru cauza (cf. invers svon)].

clópot n. pl. e shi pop. cloapete (bg. klopot clopotzel; vsl. klopotŭ clampaneala de toaca klopotati a clampani a rasuna klepati a izbi; sirb. klop[ot]ati klep[et]ati a clampani a hui klepet talanga; rus. klepálo toaca ceh. klopot clocotire graba intristare. Cp. shi cu clampa clucsa clocot pleosc fleoncanesc cu fr. cloche shi germ. glocke clopot cu engl. clock ceasornic shi cu rom. shchĭop. V. shi closhca. Cp. cu zvon). Instrument de alama k un vas de care atirna o limba carel face sa sune izbindul. Capac de sticla in forma de clopot. Sunet de clopot: aud un clopot. Clopot de cufundat mare clopot in care se baga un om care cufundinduse cu acest clopot in apa poate sta acolo citva timp. A trage clopotele a trage clopotele uneĭ bisericĭ in semn de onoare pentru cineva (de ex. la sosirea unuĭ episcop). Fig. A face curte a lingushi. V. harang talanga; gong.

clópot s. n. pl. clópote

clópot s. n. pl. clópote

clopot pl. clopote

CLÓPOT s. 1. (Olt. Transilv. shi Ban.) harang (Mold. Transilv. shi Maram.) tzingalau (prin Ban.) zvon. (~ al unei biserici.) 2. v. talanga.

CLOPOT s. 1. (Olt. Transilv. shi Ban.) haring (Mold. Transilv. shi Maram.) tzingalau (prin Ban.) zvon. (~ al unei biserici.) 2. balanga talanga (Mold. Transilv. shi Maram.) tzingalau (Transilv.) tzoanga. (~ atirnat la gitul vitelor.)

clópot (clópote) s. n. 1. Obiect metalic in forma de para prevazut cu o limba mobila care produce sunete caracteristice. 2. Bataie de clopot dangat. 3. Clopotzei talanga. 4. In expresia a trage clopotele: a bate clopotul; a bate toba a trimbitza; Arg. a curta o femeie ai face complimente. 5. Varietate de campanule Campanula carpatica Campanula rapunculoides. Mr. cloput. Sl. klopotŭ „zgomot” de la klepati „a bate a trage” cf. clipi (Miklosich Slaw Elem. 25; Miklosich Lexicon 288; Cihac II 64; Conev 57). Sensul de „clopot” nu este cert pentru sl. dar cf. bg. klopot „clopot” sb. klepet „sunet de talanga” sb. klepetuša „talanga”. Der. clopotzel s. m. (talanga; clopot mic; diverse plante din familia campanulaceelor Campanula glomerata Campanula medium Campanula rapunculus Campanula patula Campanula alpina etc.); clopotar s. m. (persoana care trage clopotele la biserica; persoana care suna din clopotzel; berbec blind; indiscret); clopotarie s. f. (atelierul clopotarului); clopotzi (var. clopoti) vb. (a trage clopotul; a bate clopotul; a divulga a trimbitza); clopotnitza s. f. (turn de biserica in care sint instalate clopotele). Din rom. pare a proveni sb. klopotar „miel blind”.

cloapete Alaturi de forma normala de plural clopote in Muntenia circula shi forma cloapete neexplicata pina acum dupa cite shtiu; o accentuat nu se diftongheaza inainte de alt o iar o neacceutuat nu se transforma normal in e. Trebuie sa pornim de la faptul k t la plural este muiat; deci el face sa se moaie shi p iar o intre doua consoane muiate devine palatul. Odata ce o a devenit e avem justificarea pentru transformarea lui o accentuat in oa (cf. fuiere picere in Tend. act. p. 44).

CLOPOT. Subst. Clopot clopotzel (dim.) campanela (rar) balanga talanga talancutza (dim.) tilinca tilincutza (dim.) zurgalau zdranganel (reg.). Sonerie. Clopotar. Clopotnitza campanila. Vb. A clopotzi (rar) a trage clopotul a suna din clopotzel a balangani a balangai (reg.) a dangani a talancani (reg.). V. zgomot.

clopote (~ tubulare) (it. campagne [tubolari]; engl. [tubular] chimes [tubular] bells; fr. cloches [à tubes]; germ. Röhrengloken). K instrument muzical c. au fost utilizate prima oara in muzica de opera* in sec. 19 la Opera Mare din Paris apoi la Opera din Dresda. Au fost introduse apoi shi in muzica simf. de catre compozitorii romantici. Pentru orch. simf. forma c. sa modificat construinduse tuburi de otzel fixate in ordine cromatica* pe o rama* de metal. Sunetele se obtzin prin lovirea partzii superioare a tuburilor cu un ciocan. Se folosesc trei feluri de ciocane: din lemn pentru sunete dure; invelite cu piele pentru sunete mai putzin dure; din cauciuc pentru sunete catifelate.

clópot clopote s. n. Obiect metalic in forma de para deschis in partea de jos shi prevazut cu o limba mobila in interior care lovinduse de peretzii lui produse sunete caracteristice. ♦ Sunet de clopot. ◊ Clopot de biserica = clopot ashezat in turnul sau turla bisericii ori in clopotnitza care cand se trage cheama pe credincioshi la liturghie la inmormantari sh.a. Din sl. klopotŭ.

a trage (cuiva) clopote expr. (obs. d. barbatzi) a avea un contact sexual.

a trage clopotele (cuiva) expr. 1. a raspandi o shtire. 2. (d. barbatzi) a face curte unei femei.

zeama de clopot expr. (pop.) moartea.