CLOPÓT clopote s. n. 1. Obiect de metal (mai ales de bronz sau de arama) in forma de para deschis in partea de jos cu o limba mobila suspendata in interior care lovinduse de peretzi produce sunete puternice. V. talanga. Clopotul batea adinc apoi imprashtia in linishtea orashului tremurari melodioase. SADOVEANU O. IV 357. Prelung shi rar in departare Un clopot miezul noptzii bate. TOPIRCEANU B. 65. Incet rasunetul de clopot Se risipeshte tremurind. VLAHUTZA O. A. I 29. Clopotul vechi imple cu glasul lui sara. EMINESCU O. I 231. ◊ (Poetic) Roshiesteaua prinse sa rasara SHi clopote in inimami chitara. TULBURE V. R. 12. ◊ Expr. (Familiar) A trage clopotele = a) a face curte (unei femei); b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). Se aude clopotul de amiaza. 2. Capac de sticla de forma unui clopot (1) sub care se pastreaza unele alimente spre a le feri de praf de mushte etc. 2. Capac de sticla intrebuintzat in gradinarie pentru a feri plantele primavara de bruma. 3. Piesa in forma de clopot (1) cu diverse intrebuintzari in industrie. Clopot de aspiratzie. ◊ Clopot scufundator = camera de aer metalica sau de beton armat alimentata cu aer comprimat shi permitzind executarea lucrarilor sub apa in cuprinsul ei.