clópot (clópote) s. n. 1. Obiect metalic in forma de para prevazut cu o limba mobila care produce sunete caracteristice. 2. Bataie de clopot dangat. 3. Clopotzei talanga. 4. In expresia a trage clopotele: a bate clopotul; a bate toba a trimbitza; Arg. a curta o femeie ai face complimente. 5. Varietate de campanule Campanula carpatica Campanula rapunculoides. Mr. cloput. Sl. klopotŭ „zgomot” de la klepati „a bate a trage” cf. clipi (Miklosich Slaw Elem. 25; Miklosich Lexicon 288; Cihac II 64; Conev 57). Sensul de „clopot” nu este cert pentru sl. dar cf. bg. klopot „clopot” sb. klepet „sunet de talanga” sb. klepetuša „talanga”. Der. clopotzel s. m. (talanga; clopot mic; diverse plante din familia campanulaceelor Campanula glomerata Campanula medium Campanula rapunculus Campanula patula Campanula alpina etc.); clopotar s. m. (persoana care trage clopotele la biserica; persoana care suna din clopotzel; berbec blind; indiscret); clopotarie s. f. (atelierul clopotarului); clopotzi (var. clopoti) vb. (a trage clopotul; a bate clopotul; a divulga a trimbitza); clopotnitza s. f. (turn de biserica in care sint instalate clopotele). Din rom. pare a proveni sb. klopotar „miel blind”.