cloak¹ sf [At: STAMATI D. / P: cloa~ / Pl: ~ace / E: lat cloaca fr cloaque] 1 Canal subteran in care se aduna murdariile dintrun orash. 2 (Afg) Baltoaca murdara shi rau mirositoare. 3 (Pgn) Loc plin de murdarii shi foarte rau mirositor. 4 Cavitate in corpul batracienilor reptilelor shi pasarilor in care se deschid tubul digestiv conductele genitale shi urinare. corectata

cloak² sf vz cloca

CLOÁK cloace s. f. 1. Canal subteran in care se aduna murdariile dintrun orash; hazna; p. ext. baltoaca murdara shi rau mirositoare. Cind totushi o raza Razbea sa caza Pe otravicioasele baltoace. Duhori de cloace Se inaltzau ucigashe. TOMA C. V. 227. ◊ Fig. Regimurile burgheze se balaceau intro cloaca morala respingatoare. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 178 8/1. 2. Orificiu excretor comun pentru intestine shi organele urogenitale la pasari shi la reptile. Pronuntzat: cloaca.

CLOÁK s.f. 1. Canal subteran destinat a primi murdariile dintrun orash. 2. Masa de apa murdara shi fetida. ♦ (Fig.) Loc rau famat mediu imoral. 3. Orificiu comun al cailor urinare intestinale shi genitale la batracieni reptile pasari shi la unele mamifere. [Pron. cloaca. / < fr. cloaque].

CLOÁK s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdariile dintrun orash. 2. masa de apa murdara shi fetida. ◊ (fig.) loc rau famat mediu imoral. 3. orificiu comun al cailor urinare intestinale shi genitale la batracieni reptile pasari shi la unele mamifere. (< fr. cloaque lat. cloaca)

CLOÁK ~ce f. 1) Galerie subterana unde se varsa murdariile dintrun orash. 2) Masa de apa murdara shi fetida. 3) fig. Mediu social vicios; mocirla. 4) fig. Loc cu reputatzie proasta. 5) (la amfibii reptile pasari etc.) Orificiu comun al canalelor urinare shi genitale. [G.D. cloacei; Sil. cloaca] /<fr. cloaque lat. cloaca

cloaca f. 1. canal sub pamant pentru scurgerea murdariilor; 2. loc necurat shi nesanatos.

*cloák (oa 2 silabe) f. pl. e (lat. cloaca). Mare canal de scurgere a necuratzeniilor. Intestinu gros la pasarĭ. Fig. Loc infect: aceasta societate e o cloaca.

cloák s. f. g.d. art. cloácei; pl. cloáce

cloák s. f. g.d. art. cloácei; pl. cloáce

cloaca (2 sil.) pl. cloace

CLOÁK s. v. hazna.

CLOAK s. hazna. (~ a unui orash.)

CLOACA MAXIMA principal canal de scurgere in Roma antica construit in epoca regalitatzii shi restaurat sub August. Aflat la 56 m sub nivelul orashului de forma semicirculara shi placat cu tuf vulcanic exista shi astazi.