CLOÁK cloace s. f. 1. Canal subteran in care se aduna murdariile dintrun orash; hazna; p. ext. baltoaca murdara shi rau mirositoare. Cind totushi o raza Razbea sa caza Pe otravicioasele baltoace. Duhori de cloace Se inaltzau ucigashe. TOMA C. V. 227. ◊ Fig. Regimurile burgheze se balaceau intro cloaca morala respingatoare. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 178 8/1. 2. Orificiu excretor comun pentru intestine shi organele urogenitale la pasari shi la reptile. Pronuntzat: cloaca.