ciocalắu sm [At: DRAGHICI R. 143/17 / V: (reg) ciu~ sn / Pl: ~ắi / E: srb čokov mg csukló bg чекутка] (Mol) 1 SHtiulete de porumb curatzat de boabe. 2 Partea de jos a cotorului cu radacina ramasa pe camp dupa ce sa taiat porumbul Si: cocean ciocan ciuclej tuleaun. 3 (Lpl) Ciuperca otravitoare. 4 (Reg) Ciucure. 5 (Art) Joc tzaranesc. 6 Melodia dupa care se executa ciocalaul (5).

CIOCALẮU ciocalai s. m. (Regional) Cocean ciocan¹. Zvirli peste jar gateje shi ciocalai de porumb scormonindul. Flacara izbucni vioaie. V. ROM. octombrie 1951 139. O broshura invatzatoare meshteshugului de a face zahar din ciocalai de cucuruzi. NEGRUZZI S. I 3. Varianta: ciucalau (CAMILAR N. I 366) s. m.

CIOCALẮU ~i m. reg. SHtiulete cu sau fara boabe. /<ung. csukló

ciocalau n. Mold. 1. coceanul shtuletelui de porumb: ciocalai de cucuruz NEGR.; 2. pl. radacinile cocenilor ramashi pe camp. [Dintr’un primitiv cioc trunchiu (= it. ciocco); in privintza sensului cf. fr. trognon cocean in raport cu trogne trunchiu].

cĭocalắŭ m. (ung. csukló virf de frunza ruda cu sirb. čókov cĭocalaŭ cu rom. cĭoc cĭocan cĭoclej tziclaŭ tzacla sh. a. V. Bern. 1 159). Mold. Cocean de porumb shtulete fara grauntze. In nord. shi cĭucalau (Sadov. VR. 1911 3 324 shi 328). shi cĭucalaŭ.

ciucalắu sn vz ciocalau

CIUCALAU s. m. v. ciocalau.

cĭucalắŭ shi alắŭ V. cĭocalaŭ.

ciocalắu s. m. art. ciocalắul; pl. ciocalắi art. ciocalắi

ciocalau s. m. art. ciocalaul; pl. ciocalai art. ciocalaii

ciocalau

CIOCALAU s. v. cocean shtiulete.

ciocalau s. v. COCEAN. SHTIULETE.

ciocalắu (ciocalắi) s. m. 1. SHtiulete de porumb curatzat de boabe. 2. Tulpina de porumb. 3. Con de pin. 4. (Trans.) Ciucure. Var. ciucalau. Creatzie expresiva pe baza lui cioc cioaca cu suf. lau. Pentru sens cf. ciocan „con” shi „shtiulete de porumb” k shi sb. čokov „cocean” (cf. Cihac II 53; Schuchardt ZRPh. XV 106) mag. csukló „virful frunzei” (Scriban Arhiva 1912) a carui asemanare se explica fara indoiala prin izvorul expresiv comun. Der. inciocala vb. (a aranja a potrivi) probabil plecinduse de la ideea de „a incepe sa se formeze coceanul” (dupa Lacea Dacor. V 744 din sas. Tschachel „veriga” solutzie putzin probabila); desciocala (var. deciocala) vb. (a desface; a curatza de boabe a scoate pastai) care Bogrea Dacor. IV 809 il deriva greshit din tc. çokal „carapace.”

ciocalau ciocalai s.m. (reg.) 1. shtiulete (de porumb cu boabe) druga dragalau cotolan chica. 2. partea de jos a strujanului de porumb cu radacina ramasa in pamant dupa ce a fost taiat porumbul; cocean ciocan cioclej tulean. 3. con de brad. 4. ciuperca veninoasa. 5. ciucure canac.

ciucalắu s. m. v. ciucalau.

ciocalau ciocalai s. m. (vulg.) pervers care practica felatzia sau cunilitzia.

ciucalau ciucalai s. m. (vulg.) penis.