ciocalắu (ciocalắi) s. m. 1. SHtiulete de porumb curatzat de boabe. 2. Tulpina de porumb. 3. Con de pin. 4. (Trans.) Ciucure. Var. ciucalau. Creatzie expresiva pe baza lui cioc cioaca cu suf. lau. Pentru sens cf. ciocan „con” shi „shtiulete de porumb” k shi sb. čokov „cocean” (cf. Cihac II 53; Schuchardt ZRPh. XV 106) mag. csukló „virful frunzei” (Scriban Arhiva 1912) a carui asemanare se explica fara indoiala prin izvorul expresiv comun. Der. inciocala vb. (a aranja a potrivi) probabil plecinduse de la ideea de „a incepe sa se formeze coceanul” (dupa Lacea Dacor. V 744 din sas. Tschachel „veriga” solutzie putzin probabila); desciocala (var. deciocala) vb. (a desface; a curatza de boabe a scoate pastai) care Bogrea Dacor. IV 809 il deriva greshit din tc. çokal „carapace.”