cimilitúră sf [At: DOSOFTEI, PS. 256 / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~, sânil~ / Pl: ~ri / E: cimili + -itură] (Pfm) 1 Ghicitoare. 2 Joc de cuvinte. 3 Enigmă. 4 Interpretare.

CIMILITÚRĂ, cimilituri, s. f. Ghicitoare, la să te vedem dacă mi-i gîci tu cimilitura aceasta: Lată peste lată; peste lată – îmbujorată. CREANGĂ, O. 186. Dar intr-astă băutură Este ș-o cimilitură, Și cimilitura mea Zice, zău, mîndruț-așa... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 517.

CIMILITÚRĂ ~i f. pop. Creație populară, uneori în versuri, cu caracter alegoric și metaforic, care cere identificarea unui obiect sau a unei ființe; ghicitoare. /a cimili + suf. ~tură

CIMILITURĂ s. f. (Mold .) Ghicitoare, șaradă. Din rostul mieu voi scoate pilde si ciumilituri. DOSOFTEI, PS. Multe cuvinte și tîlcuri filosofești și cimilituri. E 1779, 10^v; cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 19. Variante: ciumilitură (DOSOFTEI. PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: cimili + suf. -tură. Cf. gîcitoare, gîcitură.

cimilitură f. ghicitoare. [V. cimel- cimel!].

cimilitúră și cinilitúră f., pl. ĭ (d. un verb *a cineli, din cinel 2). Est. Ghicitoare, enigmă. – Și cĭum-.

cimilitúră (pop.) s. f., g.-d. art. cimilitúrii; pl. cimilitúri

cimilitúră s. f., g.-d. art. cimilitúrii; pl. cimilitúri

cimilitură

cimilitură, -ri.

CIMILITÚRĂ s. v. ghicitoare, proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

cimilitură s. v. GHICITOARE. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

cimilitúră, s.f. – v. ciumilitură („ghicitoare”).

cimilitură (ghicitoare) (din vb. cimili + suf. -(i)tură), aplicație a alegoriei ca figură de compoziție (P): „Mama naște fata Și fata pe mamă.” (Apa și gheața; → A. Gorovei) Cf. germ.: „Eine Mutter hat mich geboren; bald wird sie von mir neugeboren.” (Wasser – Eiswasser; → K., p. 332) Uneori, c. se poate construi și dintr-o metaforă dublă, folosită descriptiv (ceea ce-o face mai greu de dezlegat): „Două jumătăți de blid Într-o margine de crâng.” (Urechile; → A. Gorovei)

CIMILITURĂ (origine necunoscută) Denumirea de cimilitură este derivată, după unii cercetători, din formula introductivă cimel-cimel, folosită în cimilituri, formulă inițială, sinonimă celei obișnuite în ghicitori, (Ghici, ghicitoarea mea!). Cimilitura apare și ca o formă compozițională a alegoriei. Ex. Cimilică Mititică Nici de vodă nu-i e frică. (Scînteia) Cimiliga prin tufiș Țușt din iarbă-n aluniș. (Iepurele) (ARTUR GOROVEI, Cimiliturile românilor)