CIMILITURĂ s. f. (Mold .) Ghicitoare, șaradă. Din rostul mieu voi scoate pilde si ciumilituri. DOSOFTEI, PS. Multe cuvinte și tîlcuri filosofești și cimilituri. E 1779, 10^v; cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 19. Variante: ciumilitură (DOSOFTEI. PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: cimili + suf. -tură. Cf. gîcitoare, gîcitură.