ci¹ av vz aci

ci² c [At: (a. 1591) CUV. D. BATR. I 58 / E: ce] 1 (Adversativ; dupa negatzie) Dimpotriva. 2 (Dupa o propozitzie conditzionala) Dar. 3 (Ivp; adversativ; dupa o propozitzie afirmativa careia vorbitorul i opune o afirmatzie contrarie sau o restrictzie) Totushi. 4 (Reg; adversativ; adesea inaintea unui imperativ; aratand nerabdare) Dar... 5 (Consecutiv; rar) Prin urmare. 6 (Inv) De aceea. 7 (Inv) Incat. 8 (Inv) Cat despre. 9 (Ivp; ilc) ~ dar Deci. 10 Mai mult decat atat Si: (inv) ce.

ci³ i [At: MANDRESCU L. P. 148 / E: ns cf ciu] 1 Cuvant care reda bucuria. 2 Strigat folosit pentru a chema vaca.

CI conj. 1. (Cu sens adversativ; dupa o negatzie sau dupa o propozitzie negativa introduce o afirmatzie categorica) (Ba) dimpotriva. Nu altmintrelea erau shoarecii ci k urshii de mari. RETEGANUL P. V 38. Sami faci bucate;... sa le gasesc nici reci nici fierbintzi nici cum is mai bune de mincat. CREANGA P. 289. De din vale de Rovine Graim doamna catra tine Nu din gura ci din carte K ne eshti asha departe. EMINESCU O. I 149. Nam voit sa ucid pe Potoski ci pe tine Sobietzki. ALECSANDRI T. II 40. ◊ (Determinat prin «dimpotriva» «numai» «mai bine») Nu ma omori FatFrumos ci mai bine dami drumul in apa. ISPIRESCU L. 43. ImparatulVerde nu avea feciori ci numai fete. CREANGA P. 183. 2. (Invechit shi livresc dupa o propozitzie afirmativa careia i se opune o afirmatzie contrara) Dar cu toate acestea totushi. Ci de mine nuntreba: Mie mie tot una. IOSIF P. 56. Sarac acum sentoarce cin fapte mari bogat. COSHBUC P. I 133. Plingea fetitza cin zadar! RETEGANUL P. III 86. Te iert ci mai mult sa nu gresheshti. RETEGANUL P. V 21. Cu vecinicia sint legat Ci voi sa ma dezlege. EMINESCU O. I 173. ◊ (Uneori urmat de «dar») Ci dar in mijlocul acestor vremi la 2 noiemvrie generalul Basta se duse cu oshtile... la Oradea Mare. BALCESCU O. II 267. ♦ (Dupa o propozitzie ipotetica sau conditzionala) Dar insa. Facu semne k bucuroasa ar merge cu el oriunde ci ea e muta. RETEGANUL P. V 19. TZiash arata Din bob in bob amorul Ci numai nu te minia Ci stai cu binishorul. EMINESCU O. I 174. 3. (Adesea insotzind un imperativ arata nerabdarea) Dar... Ci trebuie sa plec! Sint multe de facut in tzara noastra. BENIUC V. 26. Vino vino Dumitre!... Ci uitate! CARAGIALE O. I 261. Ci lasatzi sa ne spuie nenea SHtefan cum a fost cind era sal arunce din clopotnitza. GHICA S. 505. ◊ (Determinat prin «k») Ci k ho voinice prea o iei repede raspunse parintele SHtiubei. DELAVRANCEA S. 199. Dadaca ei i zise: Ci k fugi shi dta de fereastra! ISPIRESCU L. 120.

CI conj. (exprima un raport adversativ intre doua propozitzii de obicei negative) Dar; da; insa. Nu tacea ci raspunde o data. /<lat. quid

ci conj. 1. dar: nu acum ci altadata; 2. (inaintea unui imperativ) dar: ci stai cu binishorul EM. [Vechiu rom. ce = lat. QUID].

ci shi (vechĭ) ce conj. (lat. quĭd de unde vine shi ce pron. Cp. shi cu lat. quin etiam ci inca). Dar: nu opt ci zece: nu multe ci mult. Nu numaĭ ci shi; nu singur faptu cutare ci inca: nu numaĭ bun ci shi invatzat. Fereshtete de a zice nu opt dar zece cacĭ e dupa fr. mais care e egal shi cu „dar” shi cu „ci”. Noĭ avem k shi Germaniĭ shi intz. luĭ aber shi al luĭ sondern. In limba vorbita ci se suprima shi poate fi insemnat maĭ bine prin doŭa puncte de cit prin virgula: nu opt: zece (saŭ invers numaĭ pin virgula: zece nu opt). In exclamatziunĭ: ci tacĭ odata saŭ shi tacĭ odata saŭ (maĭ bine) dar tacĭ odata!

ci conjctz.

ci conjctz.

+nu... ci adv. + conjctz. (Nu e elev ci (e) student. E nu elev ci student.)

CI conj. 1. dar insa numai (reg.) fara (Ban. shi Transilv.) ma. (Nui prost cine da ~ cel ce rabda.) 2. cat. (Nu din zori shi panan seara ~ din seara panan zori.)

CI conj. 1. dar insa numai (reg.) fara (Ban. shi Transilv.) ma. (Nui prost cine da ~ cel ce rabda.) 2. cit. (Nu din zori shi pinan seara ~ din seara pinan zori.)