CI conj. 1. (Cu sens adversativ; dupa o negatzie sau dupa o propozitzie negativa introduce o afirmatzie categorica) (Ba) dimpotriva. Nu altmintrelea erau shoarecii ci k urshii de mari. RETEGANUL P. V 38. Sami faci bucate;... sa le gasesc nici reci nici fierbintzi nici cum is mai bune de mincat. CREANGA P. 289. De din vale de Rovine Graim doamna catra tine Nu din gura ci din carte K ne eshti asha departe. EMINESCU O. I 149. Nam voit sa ucid pe Potoski ci pe tine Sobietzki. ALECSANDRI T. II 40. ◊ (Determinat prin «dimpotriva» «numai» «mai bine») Nu ma omori FatFrumos ci mai bine dami drumul in apa. ISPIRESCU L. 43. ImparatulVerde nu avea feciori ci numai fete. CREANGA P. 183. 2. (Invechit shi livresc dupa o propozitzie afirmativa careia i se opune o afirmatzie contrara) Dar cu toate acestea totushi. Ci de mine nuntreba: Mie mie tot una. IOSIF P. 56. Sarac acum sentoarce cin fapte mari bogat. COSHBUC P. I 133. Plingea fetitza cin zadar! RETEGANUL P. III 86. Te iert ci mai mult sa nu gresheshti. RETEGANUL P. V 21. Cu vecinicia sint legat Ci voi sa ma dezlege. EMINESCU O. I 173. ◊ (Uneori urmat de «dar») Ci dar in mijlocul acestor vremi la 2 noiemvrie generalul Basta se duse cu oshtile... la Oradea Mare. BALCESCU O. II 267. ♦ (Dupa o propozitzie ipotetica sau conditzionala) Dar insa. Facu semne k bucuroasa ar merge cu el oriunde ci ea e muta. RETEGANUL P. V 19. TZiash arata Din bob in bob amorul Ci numai nu te minia Ci stai cu binishorul. EMINESCU O. I 174. 3. (Adesea insotzind un imperativ arata nerabdarea) Dar... Ci trebuie sa plec! Sint multe de facut in tzara noastra. BENIUC V. 26. Vino vino Dumitre!... Ci uitate! CARAGIALE O. I 261. Ci lasatzi sa ne spuie nenea SHtefan cum a fost cind era sal arunce din clopotnitza. GHICA S. 505. ◊ (Determinat prin «k») Ci k ho voinice prea o iei repede raspunse parintele SHtiubei. DELAVRANCEA S. 199. Dadaca ei i zise: Ci k fugi shi dta de fereastra! ISPIRESCU L. 120.