optziuni
  • info

13 definitzii pentru chir (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CHIR s. m. (Inv.; urmat de un n. pr. de persoana) Domn jupan. [Scris shi: kir] Din ngr. kír[ios].

chir sm [At: BIBLIA (1688) 4 pr./53 / Pl: ~i / E: ngr ϰύρηος] 12 (Inv; precedat de nume de persoane) Domn.

CHIR s. m. (Inv.; preceda n. pr. de persoane) Domn jupan. [Scris shi: kir] Din ngr. kír[ios].

CHIR s. m. (Grecism invechit adesea cu nuantza ironica) Domn jupin. Sami luatzi pe chir ala care trece in carutza shi sa nul slabitzi pina nu va scoate inelul. ISPIRESCU L. 107. Hei! Sa trecut timpul baclavalelor pentru voi chir Panaite! ALECSANDRI T. 138. Scris shi: kir (CARAGIALE O. III 29).

CHIR m. inv. (titlu de politetze folosit in adresari) Domn jupan. /<ngr. kyr[ios][1]

  1. Scris shi kir — LauraGellner

chir m. 1. in epoca fanariota titlu rezervat boierilor mari shi mitropolitzilor (k mai inainte jupan): prea sfintzitul parinte chirio chir Partenie; 2. azi nume ironic dat mai ales Grecilor: chir Iane; 3. individ oarecare: sami luatzi pe chir ala care trece in carutza ISP.; 4. in fabule: chir Pisicovici GR. AL. [Gr. mod. KYR (= vechiu gr. kyrios) Domn].

1) chir m. fara pl. gen. al luĭ (ngr. kýr ild. kýrios domn. V. chira). Odinioara titlu dat boĭerilor shi mitropolitzilor. Astazĭ titlu dat Grecilor de conditziune maĭ joasa (cind is de conditziune maĭ inalta li se zice k tuturor: domnule). Fam. Titlu dat orĭcuĭ ild. domnu: team prins chir Vasile! V. cilibiŭ.

KIR s. m. v. chir.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

chir (+ s. propriu m.) (inv.) s. m.

chir s. m. (+ s. pr.)[1]

  1. Scris shi kir — LauraGellner

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CHIR s. v. cucon domn.[1]

  1. Scris shi kir — LauraGellner

chir s v. CUCON. DOMN.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chir s. m. Domn (titlu de politetze folosit in epoca fanariotzilor sec. XVIII shi prima jumatate a sec. XIX). Mr. chir. Ngr. ϰύρ(ιος) cf. v. sb. kyrŭ (Vasmer Gr. 87). Compara chirio chir s. m. (inv. titlu rezervat prelatzilor) din ngr. ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulatzie reala); chiriacodromion s. n. (carte de predici) din ngr. ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh s. m. (prelat) din ngr. ϰυριάρχης; chiriarhie s. f. (demnitate de prelat) din ngr. ϰυριαρχία; chiriarhic(esc) adj. (de prelat). Cf. chiraleisa chiriela. V. Murnu 13; Gáldi 165.

Intrare: chir (s.m.)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chir
 —
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kir
 —
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

chirsubstantiv masculin invariabil

  • 1. invechit Urmat de un nume propriu de persoana: cocon, domn, jupan. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cocon domn jupan
    • format_quote Sami luatzi pe chir ala care trece in carutza shi sa nul slabitzi pina nu va scoate inelul. ISPIRESCU L. 107. DLRLC
    • format_quote Hei! Sa trecut timpul baclavalelor pentru voi chir Panaite! ALECSANDRI T. 138. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.