Definitzia cu ID-ul 437822:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chir s. m. Domn (titlu de politetze folosit in epoca fanariotzilor sec. XVIII shi prima jumatate a sec. XIX). Mr. chir. Ngr. ϰύρ(ιος) cf. v. sb. kyrŭ (Vasmer Gr. 87). Compara chirio chir s. m. (inv. titlu rezervat prelatzilor) din ngr. ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulatzie reala); chiriacodromion s. n. (carte de predici) din ngr. ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh s. m. (prelat) din ngr. ϰυριάρχης; chiriarhie s. f. (demnitate de prelat) din ngr. ϰυριαρχία; chiriarhic(esc) adj. (de prelat). Cf. chiraleisa chiriela. V. Murnu 13; Gáldi 165.