1) chir m. fara pl. gen. al luĭ (ngr. kýr ild. kýrios domn. V. chira). Odinioara titlu dat boĭerilor shi mitropolitzilor. Astazĭ titlu dat Grecilor de conditziune maĭ joasa (cind is de conditziune maĭ inalta li se zice k tuturor: domnule). Fam. Titlu dat orĭcuĭ ild. domnu: team prins chir Vasile! V. cilibiŭ.