CHERESTEÁ cherestele s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos cu cel putzin doua fetze plane shi paralele rezultat din taierea bushtenilor la gater shi folosit de obicei in constructzie. 2. Fig. (Fam.) Constructzie fizica solida a unei persoane structura osoasa. ◊ Expr. Nare cherestea sau i lipseshte cheresteaua se spune despre o persoana nesimtzita nepunctuala. Din tc. kereste.

cheresteá sf [At: CANTEMIR ap. TDRG / V: he~ hi~ ferestreá / Pl: ~ele / E: tc keresté] 1 Lemn de constructzie. 2 Lemnaria care intra intro constructzie spre a sustzine celelalte partzi. 3 (Inv; ie) Nui e ~ obrazul Se zice despre omul cu obrazul subtzire. 4 (Arg; ie) A nu avea ~ A nu avea obraz. 5 (Iae) A nu se tzine de cuvant. 6 (Iae) A nu se purta cum trebuie. 7 Constructzie de lemn care se sprijina ceva. 8 (Fig) Constructzie fizica solida. 9 (Fig) Structura osoasa. 10 (Inv; prt) Persoana (mai ales femeie) bine facuta. 11 (Inv) Mecanism (de ceas).

CHERESTEÁ (2) cherestele s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos cu cel putzin doua fetze plane shi paralele rezultat din taierea bushtenilor la gater shi intrebuintzat de obicei in constructzie. 2. Fig. (Fam.) Constructzie fizica solida a unei persoane structura osoasa. ◊ Expr. Nare cherestea sau i lipseshte cheresteaua se spune despre o persoana nesimtzita nepunctuala. Din tc. kereste.

CHERESTEÁ (2) cherestele s. f. 1. (Cu sens colectiv) Lemn de constructzie; lemnaria intrebuintzata intro constructzie. Sania lui Lipa mare greoaie cu cheresteaua petecita intro mie de locuri rupea incet zapada de. pe marginea drumului. GALAN Z. R. 258. Vrea sashi tirguiasca lina ori cherestea de la munte. ODOBESCU S. I 375. 2. Fig. (Familiar) Constitutzie solida; structura osoasa osatura. Putea... sa dea ascultare tovarashilor de la conducere intrind in sanatoriu pentru afi drege cum spunea cheresteaua. PAS Z. II 79. E un om cu o cherestea uriasha; un cap k de taur parul negru des barba shi mustatzile aspre shi impislite. CARAGIALE O. I 287.

CHERESTEÁ (2) cherestele s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos rezultat din taierea bushtenilor cu ferastraul intrebuintzat de obicei in constructzie; lemnarie intrebuintzata la scheletul unei constructzii. 2. Fig. (Fam.) Constructzie solida structura osoasa. E un om cu o cherestea uriasha; un cap k de taur parul negru des (CARAGIALE). Tc. kereste.

CHERESTEÁ ~éle f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit in constructzii. 2) Partea lemnoasa care constituie scheletul unei constructzii; lemnarie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.D. cherestelei] /<turc. keresté

cheresteà f. 1. lemn de constructziune: facea de catziva ani negotz de cherestea AL.; 2. podeala sau lemnaria unei zidiri; 3. fig. mecanismul interior: cheresteaua ceasornicului. [Turc. KEERESTÈ].

cheresteá f. pl. ele (turc. keraste pop. kereste). Lemne de constructziune. Lemnaria uneĭ zidirĭ scheletu uneĭ corabiĭ. Partzile principale ale uneĭ mashinĭ (schelet).

cheresteá s. f. art. cheresteáua g.d. art. cherestélei; pl. cherestéle

cheresteá s. f. art. cheresteáua g.d. art. cherestélei; pl. cherestéle

cherestea tele.

CHERESTEÁ s. lemnarie. (~ua unei constructzii.)

CHERESTEÁ s. v. osatura schelet sistem osos.

CHERESTEA s. lemnarie. (~ unei constructzii.)

cherestea s. v. OSATURA. SCHELET. SISTEM OSOS.

cheresteá (cherestéle) s. f. 1. Lemn de constructzie. 2. Material lemnos lemnarie. 3. Armatura schelet. 4. Fel gen tip categorie personala. Mr. chiriste megl. chiriste cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; SHeineanu II 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές bg. kereste. Der. chiristigiu (var. cherestegiu) s. m. (negustor de cherestea) din tc. keresteci cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie) s. f. (depozit de cherestea).

cherestea s. f. sg. obraz.

a lua (pe cineva) la cherestea expr. a bate (pe cineva).

costum de cherestea / de placaj expr. coshciug.