CHERESTEÁ (2) cherestele s. f. 1. (Cu sens colectiv) Lemn de constructzie; lemnaria intrebuintzata intro constructzie. Sania lui Lipa mare greoaie cu cheresteaua petecita intro mie de locuri rupea incet zapada de. pe marginea drumului. GALAN Z. R. 258. Vrea sashi tirguiasca lina ori cherestea de la munte. ODOBESCU S. I 375. 2. Fig. (Familiar) Constitutzie solida; structura osoasa osatura. Putea... sa dea ascultare tovarashilor de la conducere intrind in sanatoriu pentru afi drege cum spunea cheresteaua. PAS Z. II 79. E un om cu o cherestea uriasha; un cap k de taur parul negru des barba shi mustatzile aspre shi impislite. CARAGIALE O. I 287.