Definitzia cu ID-ul 435268:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cheresteá (cherestéle) s. f. 1. Lemn de constructzie. 2. Material lemnos lemnarie. 3. Armatura schelet. 4. Fel gen tip categorie personala. Mr. chiriste megl. chiriste cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; SHeineanu II 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές bg. kereste. Der. chiristigiu (var. cherestegiu) s. m. (negustor de cherestea) din tc. keresteci cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie) s. f. (depozit de cherestea).