cecitate sf [At: DA / Pl: ~tatzi / E: fr cécité lat caecitas atis] 1 Absentza a vederii datorata unor leziuni ale mediilor transparente oculare ale retinei ale cailor nervoase sau ale centrilor vederii Si: ablepsie orbire. 2 (Is) ~ psihica Pierdere a capacitatzii de recunoashtere a obiectelor cu ajutorul vazului. 3 (Is) ~ verbala Pierdere a capacitatzii de a citi sau de a intzelege sensul limbajului scris Si: alexie. 4 (Is) ~ nocturna Hemeralopie.

CECITÁTE s. f. Starea celui lipsit de vedere.

CECITÁTE s. f. (Rar) Starea celui lipsit de vedere. Fr. cécité (lat. lit. caecitas).

CECITÁTE s.f. Lipsa de vedere; orbire. ◊ Cecitate verbala = pierdere a capacitatzii de a citi sau de a intzelege sensul limbajului scris. [Cf. fr. cécité lat. caecitas].

CECITÁTE s. f. 1. slabire a capacitatzii vizuale; orbire. ♦ ~ psihica = pierdere a capacitatzii de a recunoashte obiectele cu ajutorul vazului; ~ verbala = alexie. 2. (fig.) orbire intelectuala. (< fr. cécité lat. caecitas)

CECITÁTE f. med. Lipsa a vederii; ablepsie; orbire. ~ nocturna. ◊ ~ psihica boala caracterizata prin incapacitatea bolnavului de a recunoashte obiectele cu ajutorul vazului. ~ verbala incapacitatea de a citi sau de a intzelege cele scrise; alexie. /<fr. cecïté lat. caecitas ~atis

*cecitáte f. (lat. caecitas átis d. caecus orb). Orbire starea celuĭ orb.

cecitáte s. f. g.d. art. cecitắtzii

cecitáte s. f. g.d. art. cecitatzii

CECITÁTE s. (MED.) 1. ablepsie orbire. 2. cecitate diurna = hemeralopie (pop.) orbul gainilor; cecitate verbala = alexie.

CECITATE s. (MED.) 1. ablepsie orbire. 2. cecitate nocturna = hemeralopie (pop.) orbul gainilor; cecitate verbala = alexie.