CECITÁTE s. f. Absentza a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare ale retinei ale cailor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie orbire. ◊ Cecitate psihica = pierdere a capacitatzii de recunoashtere a obiectelor cu ajutorul vazului. Cecitate verbala = pierdere a capacitatzii de a citi sau de a intzelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturna = hemeralopie. Din fr. cécité lat. caecitas atis.