alexie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr alexie] (Med) Incapacitate de a citi provocata de unele leziuni in centrii nervoshi Si: cecitate verbala.

ALEXÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a intzelege limbajul scris; cecitate verbala. [< fr. alexie cf. gr. a fara lexis cuvant].

ALEXÍE s. f. incapacitate patologica de a citi. (< fr. alexie)

ALEXÍE f. Boala manifestata prin pierderea capacitatzii de a intzelege limbajul scris. /<fr. alexie

alexíe s. f. art. alexía g.d. alexíi art. alexíei

alexíe s. f. art. alexía g.d. art. alexíei; pl. alexíi

ALEXÍE s. v. cecitate verbala.

ALEXIE s. (MED.) cecitate verbala.

ALEXIE 1. Perturbare a capacitatzii de a citi k urmare a unor leziuni corticale. Este o afazie* specializata. Poate fi pura (agnozica) sau asociata cu agrafia*. Alexia pura se manifesta k: alexie globala incapacitate de citire a notatziilor prin litere dar nu shi a cifrelor; deshi poate scrie dupa dictare afazicul nushi poate controla textul scris; alexie literala incapacitate de a recunoashte anumite litere; alexie verbala incapacitate de a citi cuvinte deshi literele sunt recunoscute; alexia frazei incapacitate de a integra literele shi cuvintele intro structura textuala. 2. Incapacitate a unor indivizi normali de a deprinde cititul. Sin. dislexie. L.I.R.