casatoríe sf [At: (a. 1675) GCR I 217/33 / Pl: ~ii / E: casator + ie] 1 Uniune legala liber consimtzita intre un barbat shi o femeie pentru intemeierea unei familii. 2 (Is) ~ religioasa Casatorie (1) oficiata inaintea preotului. 3 (Is) ~ civila Casatorie incheiata inaintea ofitzerului starii civile. 4 (Is) ~ mixta Casatorie (1) intre doua persoane de religii (sau confesiuni) diferite. 5 (Is) ~ morganatica Casatorie (1) a unui nobil (sau a unui principe) cu o persoana de o conditzie sociala inferioara. 6 (Ie) A da (pe fiul sau pe fiica sa etc. cuiva) in ~ A casatori pe fiul fiica sa etc. cu cineva cu voia (sau fara voia) celui dintai. 7 (Iae) A consimtzi casatoria (1) fiului fiicei etc. 8 (Ie) A lua (pe cineva) in ~ A se casatori (cu cineva). 9 Trai comun intre sotzi Si: casnicie (2).

CASATORÍE casatorii s. f. 1. Conventzie incheiata printrun act de stare civila intre un barbat shi o femeie cu scopul de a trai impreuna shi a intemeia o familie. A lua in casatorie. A cere in casatorie. ▭ Statul ocroteshte casatoria shi familia shi apara interesele mamei shi copilului. CONST. R.P.P. 39. Vorbesc de casatoria fiului meu Manolachi cu duduca Adela. ALECSANDRI T. I 352. 2. Trai comun intre sotzi viatza conjugala casnicie. Abia incepuse a gusta dulcetzile unei casatorii potrivite. NEGRUZZI S. I 41.

CASATORÍE casatorii s. f. Conventzie incheiata (printrun act de stare civila) intre un barbat shi o femeie care se hotarasc sa traiasca impreuna shi sa intemeieze o familie. ♦ Trai comun intre sotzi viatza conjugala. Din casator (inv.) + suf. ie.

CASATORÍE ~i f. 1) Conventzie incheiata printrun act de stare civila intre un barbat shi o femeie care shiau luat obligatzia sa intemeieze o familie. A lua in ~. A da in ~. 2) Trai in comun al sotzilor; casnicie. [Art. casatoria; G.D. casatoriei; Sil. rie] /a (se) casatori + suf. ~ie

casatorie f. 1. unirea legitima a unui barbat cu o femeie; 2. taina bisericeasca care sfintzeshte aceasta unire: 3. celebrarea cununiei: a asista la o casatorie.

casatoríe f. (d. casator). Unirea legitima a barbatuluĭ shi a femeiĭ. Celebrarea nuntziĭ: a asista la o casatorie. Unu din cele shapte sacramente. Ĭaŭ in casatorie ma insor orĭ ma marit cu. Daŭ in casatorie daŭ de nevasta.

casatoríe s. f. art. casatoría g.d. art. casatoríei; pl. casatoríi art. casatoríile

casatoríe s. f. art. casatoría g.d. art. casatoríei; pl. casatoríi art. casatoríile

CASATORÍE s. 1. (pop. shi fam.) capatuiala capatuire. (~ cuiva la ofitzerul starii civile.) 2. mariaj (livr.) matrimoniu. (A contractat o ~.) 3. partida. (A facut o ~ buna.) 4. unire (pop.) insotzire luare. (Dupa ~ lor...) 5. v. cununie. 6. v. insuratoare. 7. v. maritish. 8. v. casnicie.

CASATORIE s. 1. (pop. shi fam.) capatuiala capatuire.(~ cuiva la ofitzerul starii civile.) 2. mariaj (livr.) matrimoniu. (A contractat o ~.) 3. partida. (A facut o ~ buna.) 4. unire (pop.) insotzire luare. (Dupa ~ lor...) 5. cununie (pop.) nuntire nuntit. (~ oficiata la biserica Amzei.) 6. insurat insuratoare (rar) insurare (inv.) insuraciune. (~ unui barbat.) 7. maritat maritish (rar) maritare (pop.) marit. (~ unei femei.) 8. casa casnicie menaj (livr.) mariaj matrimoniu (rar) gospodarie (pop.) insotzire (inv.) maritagiu (grecism inv.) sinichesion. (Are o ~ ideala.)

Casatorie ≠ despartzire divortz divortzat

CASATORIE. Subst. Casatorie matrimoniu (livr.) himeneu (poetic) partida capatuiala (fam.) capatuire (fam.) casnicie mariaj (livr.) menaj viatza conjugala coabitare (jur.) convietzuire; maritish unire maritare (rar) maritat marit (pop.); insuratoare insurat insurare (inv.) insuraciune (inv.) insotzire (pop.) nuntire nuntit (rar). Mezaliantza; casatorie morganatica. Casatorie civila cununie civila; casatorie religioasa confareatzie (rar). Recasatorire. Protogamie. Monogamie; bigamie; trigamie; poligamie. Poliandrie. Monogam; bigam; trigam. Poliandra (rar). Endogamie; exogamie. Concubinaj casatorie nelegitima. Sotz sotzior (dim.) casator (inv.) sotzie (inv.) barbat om stapin (pop.) roman (pop.). Sotzie sotzioara (dim.) nevasta consoarta soatza (rar) sotz (inv.) femeie (pop.) muiere (pop.). Familist (fam.). Cerere in casatorie petzire petzit petzitorie (fam.) petzitorlic (rar depr.). Petzitor (inv. shi pop.); logodnic fidantzat (rar); logodnica fidantzata (rar). Nunta. Mire june; mireasa. Insuratzel; insuratzei. Luna de miere. Nunta de argint. Nunta de aur. Gamologie (livr.). Adj. Matrimonial (livr.) casatoresc (rar). Casatorit insurat nuntit (rar) capatuit (fam.) maritat (reg.); casatorita maritata capatuita (fam.). Monogam monogamic; bigam; trigam. Poliandra (rar). Conjugal. Nuptzial nuntzial (inv.) nuntitor (rar). De nunta. Logodit; cununat. Recasatorit. Vb. A se casatori a se uni (lega) prin casatorie cu cineva a face o partida (buna) a se capatui (fam.) a da de capatii a se cununa a impartzi cununa cu cineva ashi pune pirostriile in cap a se insotzi (pop.) a se nunti (pop.) a se rostui a intemeia o casnicie a face o casa ashi lega viatza de cineva (de viatza cuiva) ashi lega capul. A umbla sa se insoare a fi (a intra a da) in dirdora insuratului ai arde de insuratoare; a cere in casatorie a cere mina a lua in casatorie a lua de sotzie (de nevasta) a face unei fete conciul a se insura a aduce (parintzilor) nora pe cuptor. A se marita ashi pune cirpa in cap a lua de sotz (de barbat) a se duce dupa cineva a veni dupa cineva. A petzi. A se logodi a face credintza. A casatori a face cuiva capatii a insura a marita a da de sotzie a da fata din casa a da (o fata) dupa cineva a da in casatorie a scapa de piatra din casa. A fi casatorit a avea casa shi masa; a trai cu cineva in casnicie a tzine casa cu cineva; a trai cu cineva a se cununa la luna. V. celibat divortz rudenie rudenie prin incuscrire (prin aliantza).

casatoríe casatorii s. f. Conventzie intre un barbat shi o femeie care vor sa intemeieze o familie. ♦ Casnicie viatza conjugala. ◊ Casatorie putativa = casatorie incheiata de bunavoie dar in necunoashterea din partea sotzilor a unor cauze care impiedica validitatea casatoriei. Din casator (inv. „sotz” < casa + suf. ie).