CASATORÍE casatorii s. f. 1. Conventzie incheiata printrun act de stare civila intre un barbat shi o femeie cu scopul de a trai impreuna shi a intemeia o familie. A lua in casatorie. A cere in casatorie. ▭ Statul ocroteshte casatoria shi familia shi apara interesele mamei shi copilului. CONST. R.P.P. 39. Vorbesc de casatoria fiului meu Manolachi cu duduca Adela. ALECSANDRI T. I 352. 2. Trai comun intre sotzi viatza conjugala casnicie. Abia incepuse a gusta dulcetzile unei casatorii potrivite. NEGRUZZI S. I 41.