CÁPSA capse s. f. 1. Mica piesa metalica utilizata la prinderea laolalta a unor hartii la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc.; buton (2). 2. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva folosit la cartushele armelor de foc la provocarea unei explozii in mine etc. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta pus pe cearta nervos. 3. Capsula (4). 4. (Elt.) Rondela metalica izolata de soclul becului care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. Din lat. capsa germ. Kapsel.

cápsa sf [At: P. MAIOR IST. 270/18 / Pl: ~se / E: lat capsa ger Kapsel] 1 (Lti) Cutie. 2 Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hartii Si: buton. 3 Dispozitiv de metal folosit la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 4 Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva folosit la armele de foc in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. 5 (Fam; ie) A fi cu ~ sa pusa A fi gata de cearta. 6 Capsula (4). 7 (Elt) Rondela metalica izolata de soclul becului care face legatura cu unul dintre capetele filamentului.

CÁPSA capse s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hartii la consolidarea unei butoniere la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc.; buton (2). 2. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva folosit la armele de foc in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta pus pe cearta nervos. 3. Capsula (4). 4. (Elt.) Rondela metalica izolata de soclul becului care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. Din lat. capsa germ. Kapsel.

CÁPSA capse s. f. 1. Dispozitiv de metal alcatuit din doua discuri mici care se imbuca unul in altul shi care servesc (in loc de nasturi sau copci) la incheierea unor obiecte de imbracaminte. V. buton. 2. Inel metalic cu care se consolideaza o butoniera rotunda prin care se petrece un shiret cu scopul de a incheia diferite obiecte de imbracaminte de incaltzaminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sirma servind la atasharea mai multor hirtii una de alta la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic tub metalic umplut cu o materie fulminanta folosit la armele de foc in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. Pushti shi pistoale cu capsa. IONESCU M. 743. 5. Capsula (4).

CÁPSA capse s. f. 1. Dispozitiv de metal alcatuit din doua discuri mici care se imbuca servind la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc. 2. Inel metalic cu care se intareshte o butoniera prin care se trece un shiret in scopul de a incheia diferite obiecte de imbracaminte de incaltzaminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sarma servind la atasharea mai multor hartii una de alta la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva folosit la armele de foc in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta pus pe cearta nervos. 5. Capsula (4). Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).

CÁPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta shi care serveshte la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere ale unei gauri pentru shireturi etc. 3. Piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii foile unei cartzi etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta care se foloseshte la armele de foc la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa cf. germ. Kapsel].

CÁPSA s. f. 1. dispozitiv de inchidere din piese care se imbuca una in alta la incheierea unor obiecte de imbracaminte; buton (II 1). 2. inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere ale unei gauri pentru shireturi etc. 3. piesa cu care se prind hartii foile unei cartzi etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminanta la armele de foc la mine etc. pentru a produce impulsul initzial necesar explodarii incarcaturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusa = a fi nervos gata de cearta. 5. rondela metalica izolata la soclul becului care face legatura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa germ. Kapsel)

CÁPSA ~e f. 1) Dispozitiv alcatuit din piese care se imbuca una in alta utilizat la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2) Inel de metal cu care se intaresc marginile unei gauri pentru shireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei incarcaturi explozive. ~ detonanta. 4) Piesa din sarma rasucita care serveshte la fixarea mai multor hartii impreuna. 5) el. Rondela izolata de soclul becului care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa germ. Kapsel

capsa f. capsula fulminanta.

*cápsa f. pl. e (lat. capsa cutie. V. casa 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capat shi umplut c’o substantza exploziva pentru k fiind izbit de cocoshu saŭ percusoru uneĭ arme sa comunice aprinderea incarcaturiĭ. (La pushtile de sistema veche capsa se punea la petitzar la cele moderne se aplica cartushuluĭ. La pushtile de copiĭ capsa se reduce la un disc de hirtie umplut c’o substantza exploziva). Cacĭula disc orĭ veriga de tinichea aplicata uneĭ foĭ de hirtie sh. a. pentru diferite scopurĭ. V. petitza.

cápsa s. f. g.d. art. cápsei; pl. cápse

cápsa s. f. g.d. art. cápsei; pl. cápse

CÁPSA s. 1. (reg.) patenta. (~ de incheiat un veshmant.) 2. buton. (~ la manushi.)

CÁPSA s. v. cutie.

CAPSA s. 1. (reg.) patenta. (~ de incheiat un veshmint.) 2. buton. (~ la manushi.)

capsa s. v. CUTIE.

cápsa (cápse) s. f. 1. Capacel metalic umplut cu materie exploziva la armele de foc. 2. Capsula capac metalic. 3. Buton de presiune. Germ. Kapsel (DAR) sau ngr. ϰάψα din lat. capsa. Der. capsa vb. (a prinde cu capse); capsalar s. n. (inv. cutie unde se pastreaza capsule). Este dublet al lui capsula din fr. capsule.

cu capsa pusa expr. nervos irascibil.