burlesc, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 390 / Pl: ~ești / E: fr burlesque] Care este de un comic exagerat, cu accente triviale.

BURLÉSC, -Ă, burlești, adj. De un comic excesiv (și adesea trivial). V. caraghios, grotesc. Spectacol burlesc. ▭ În toate palavrele lui era un accent de sinceritate serioasă, care dovedea... că dînsul nu vede nimica ridicul sau burlesc în povestirea sa. CARAGIALE, S. 40.

BURLÉSC, -Ă, burlești, adj. De un comic excesiv și adesea trivial. V. grotesc, buf. ♦ (Substantivat, f.) Compoziție muzicală de mici proporții, cu un caracter vesel, comic (excesiv). – Fr. burlesque (< it.).

BURLÉSC, -Ă adj. Exagerat de comic, grotesc, caraghios, (adesea) trivial. [Cf. fr. burlesque, it. burlesco].

BURLÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar. II. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului și limbajul lui grosolan, din amestecul situațiilor serioase cu cele absurde. II. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic. (< fr. burlesque, it. burlesco)

BURLÉSC ~scă (~ști) 1) Care este de un comic extravagant; foarte comic și vulgar. Film ~. 2) Care este foarte ridicol și absurd; grotesc. O idee ~scă. /<fr. burlesque

burlesc a. poznaș, de un comic josnic și exagerat.

*burlésc, -eáscă adj., pl. f. ștĭ și ște (fr. burlesque, d. it. burlesco, d. burla, glumă). Comic, exagerat, grotesc: poemă, figură grotescă. Adv. În mod burlesc.

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burlesc, -lescă; -lești pl. m. și f.

BURLÉSC adj. v. buf.

BURLESC adj. buf, caraghios, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.)

Burlesc ≠ grav