BURDÚF burdufuri s. n. 1. Sac facut din piele netabacita uneori din stomacul unui animal (capra oaie bivol) in care se pastreaza sau se transporta branza faina apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatzat; toba de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans incat sa nu se poata mishca; a lega fedelesh a lega cobza. (Reg.) A da pe cineva in burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult a se ghiftui. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied in care se inmagazineaza aerul la cimpoi la armonica etc. 3. Invelitoare de piele pentru picioare la trasurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata prinsa de restul incaltzamintei; bocanci facutzi dintro singura bucata. 4. Invelitoare elastica de piele panza etc. a spatziului de comunicatzie dintre doua vagoane de calatori. ♦ Garnitura de piele sau de cauciuc prin care se leaga doua conducte dintrun motor. 5. Bashica (1) uscata care pe vremuri se intrebuintza in loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copca in gheatza. [Var.: burdúv burdúh burdúsh s. n.] Et. nec.

burduf sn [At: LB / V: bor~ bordush ~duh ~duj ~dush (reg) ~duv ~tuc ~rtush / Pl: ~uri (rar) ~ e / E: nct] (Reg) 1 Peritoneul animalelor. 2 Vezica bovinelor. 3 (Pex) Pielea vezicii animalelor care servea drept geam. 4 Stomac. 5 Sac primitiv confectzionat din stomacul animalelor folosit la pastrarea alimentelor. 6 Punga laterala atashata la sha. 7 Parte a cimpoiului care se umfla cu aer. 8 (Pex) Cimpoi. 9 (Pex) Foaie. 10 (Pan) Pantece mare. 11 Partea convexa a semilunii. 12 Cutia de lemn a instrumentelor cu coarde care produce rezonantza tonului. 13 Copil mic.

BURDÚF burdufuri s. n. 1. Sac facut din piele netabacita uneori din stomacul unui animal (capra oaie bivol) in care se pastreaza sau se transporta branza faina apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatzat; toba de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans incat sa nu se poata mishca; a lega fedelesh a lega cobza. (Reg.) A da pe cineva in burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult a se ghiftui. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied in care se inmagazineaza aerul la cimpoi la armonica etc. 3. Invelitoare de piele pentru picioare la trasurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata prinshi de restul incaltzamintei; bocanci facutzi dintro singura bucata. 4. Invelitoare elastica de piele panza etc. a spatziului de comunicatzie dintre doua vagoane de calatori. ♦ Garnitura de piele sau de cauciuc prin care se leaga doua conducte dintrun motor. 5. Bashica (1) uscata care pe vremuri se intrebuintza in loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copca in gheatza. [Var.: burdúv burdúh burdúsh s. n.] Et. nec.

BURDÚF burdufuri s. n. 1. Sac primitiv facut din pielea (uneori din stomacul) unui animal (capra oaie bivol). in care se pastreaza sau se transporta brinza faina apa etc. TZia adus matale un burduf de brinza prima intii. SADOVEANU N. F. 10. ◊ Fig. Burdufuri mari de apa ridica norii suri. LESNEA I. 30. ◊ Expr. Brinza buna in burduf de ciine v. brinza. Burduf de carte = foarte invatzat toba de carte. (Neobishnuit la pl.) Grashi pedantzi burdufi de carte shi denvatzatura goi... Nam cu voi nici un amestec. MACEDONSKI O. I 97. A se face burduf (de mincare) = a minca foarte mult a se ghiftui. Se puse deci la mincare shi cum fu lipit de foame... se satura de se facu burduf. RETEGANUL P. I 64. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strins ineit sa nu se mai poata mishca; a lega cobza. Au hotarit sa lege burduf bou cu bou shi sai urce in vagon pe bratze GALAN Z. R. 162. A da pe cineva in burduful dracului = a lasa pe cineva in voia lui a nushi mai bate capul cu cineva. SHi asha de la o vreme shi babele shi prietenii lehametinduse lau dat in burduful dracului shi lau lasat pe sama lui. CREANGA P. 142. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied in care se inmagazineaza aerul la cimpoi la armonica etc. Burduful armonicii. ◊ (Prin analogie) Aparat de fotografiat cu burduf. 2. Acoperitoare de piele care in timp de ploaie apara picioarele celor din trasura. O birja cu coshul ridicat shi cu burduful tras se opreshte din goana mare dinaintea ospatariei. CARAGIALE M. 71. ♦ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata prinsa de restul incaltzamintei. 4. Perete ondulat de piele sau de pinza (cauciucata) ashezat pe laturile puntzii de comunicatzie intre doua vagoane de calatori. 5. Pielea de bashica uscata care pe vremuri se intrebuintza in locul geamurilor. Pl. shi: burdufe (DELAVRANCEA S. 125) (s. m. neobishnuit in expr.) burdufi. Variante:(Mold.) burdúh (SBIERA P. 178) burdushe (TOMA C. V. 302 ISPIRESCU L. 137) shi (s. m.) burdushi (BIBICESCU P. P. 336) burdúv (CREANGA P. 54 SHEZ. VII 90) burduvuri s. n.

BURDÚF burdufuri s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra oaie bivol) in care se pastreaza sau se transporta branza faina apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatzat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans incat sa nu se poata mishca. (Reg.) A da pe cineva in burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied in care se inmagazineaza aerul la cimpoi la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care in timp de ploaie apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata prinsa de restul incaltzamintei. 4. Perete ondulat de piele sau din panza (cauciucata) ashezat pe laturile puntzii de comunicatzie intre doua vagoane de calatori. 5. Bashica (1) uscata care pe vremuri se intrebuintza in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheatza. [Var.: burdúv burdúh burdúsh s. n.].

BURDÚF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi capre) folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza faina apa vin etc.). * A fi ~ de carte a fi foarte invatzat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o mishcare; a imobiliza complet; a lega fedelesh; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special facut din piele de miel sau de ied folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi armonica etc.). 3) Invelitoare din piele pentru picioare special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant din piele sau din panza cauciucata care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatzie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

burduf n. 1. stomac de vita; 2. piele intreaga de capra cusuta in forma de sac in care se pune untdelemn branza etc.; 3. foale de suflat; 4. pielea dinainte la o trasura mare care in timp de ploaie apara pe calatorul dinauntru sau de pe capra; 5. partea principala a vioarei; 6. gaura mare facuta in ghiatza. [Dintr’un primitiv burd inrudit cu burta]. ║ adv. 1. umflat k un burduf: i facu spinarea burduf de bataie; 2. fig. indopat: burduf de carte ISP.; 3. tzeapan: l’au legat burduf.

burdúf n. pl. urĭ (din burduh [var. din tirbuh tirboc] de unde shi rut. bordĭug burdĭug burduf. V. tirban). Sac de pele de pus brinza undelemn sh.a. Rar. Poclit la trasura. Fig. Fam. A fi burduf de carte a fi doba de carte a fi foarte invatzat. Ia facut spinarea burduf de bataĭe la batut de ĭa unflat spinarea. La legat burduf la legat fedelesh tzeapan foarte strins. In nord pl. shi burduje desagĭ de pele (cobúrĭ) p. calatorie calare.

burdúh sn vz burduf

burdúsh sn vz burduf

burdúv sn vz burduf

burdúf s. n. pl. burdúfuri

burdúf s. n. pl. burdúfuri

burduf pl. burdufuri

burduf furi.

BURDÚF s. 1. foale. (~ la cimpoi.) 2. v. cosh. 3. tzipla. (~ la ferestre.)

BURDÚF s. v. burduhan copca ochi stomac.

BURDUF s. 1. foale. (~ la cimpoi pentru apa etc.) 2. cosh coviltir (reg.) ceahol cutuba (reg. mai ales in Mold.) poclit. (~ la o trasura.) 3. tzipla. (~ la ferestre.)

burduf s. v. BURDUHAN. COPCA. OCHI. STOMAC.

BURDÚH s. v. abdomen burta pantece.

burduh s. v. ABDOMEN. BURTA. PINTECE.

BURDUF DE IMBARCARE pasaj articulat suspendat destinat deplasarii pasagerilor din aerogara la aeronava.

burdúh burduhuri s.n. 1. Sac din piele netabacita; burduf. 2. Toc de perna (ALR 1972: 325). 3. Burduhan. 4. Copca in gheatza. 5. Pantece burta. Var. a lui burduf (MDA); posibil cuvant autohton (Brancush1983) cf. alb. burdhë „sac”.

burdúh uri s.n. 1. Sac din piele netabacita; burduf. 2. Toc de perna (ALR 1972: 325). 3. Burduhan. 4. Copca in gheatza. 5. Pantece burta. Posibil cuvant autohton (Brancushi 1983).

a face (cuiva) spinarea burduf expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a lega (pe cineva) burduf / cobza expr. a lega (pe cineva) strans k sa nu poata scapa.

branza buna in burduf de caine expr. persoana al carei comportament i umbreshte calitatzile.^[1]

burduf de carte expr. foarte instruit foarte erudit.^[1]