BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

bășícă sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (Mol; Trs) beș- / Pl: ~ici, (nob) -curi / E: lat vessica] 1 Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului Si: vezică. 2 (Îs) -ca fierii Bășică (1). 3 (Spc) Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. 4 Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 5 Umflătură a pielii plină cu lichid. 6-7 Umflătură mică, plină cu aer care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii) aluatului (în urma dospirii) etc. 8 Obiect (de sticlă) în formă sferică. 9 (Arg) Minge (de fotbal). 10 (Bot; reg; îc) ~ de ali din vânt Săpunăriță (Saponaria officinalis).

BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșícă s. f.] – Lat. *bessica(=vessica).

BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Umflătură a pielii conținînd materie lichidă. Colina se ridica mereu în sus; se umfla ca o bășică uriașă. PREDA, Î. 36. O bășică mare îi plesni, curse un fel de apă sălcie. CAMILAR, TEM. 302. Cu dăsagii la spinare... De vînt bătut, ars de soare Și cu bășici la picioare. TEODORESCU, P. P. 307. 2. (Mai ales la pl.) Balonașe, umflături mici, pline cu aer, care se fac la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc.; bulbuci, clăbuci. Bășici de săpun. ▭ Se porni o ploaie cu bășici. PAS, L.55. 3. Sac membranos care se găsește în corpul oamenilor și al animalelor și în care se strîng unele secreții ale organismului. Bășica udului. Bășica fierii. ▭ (în forma beșică) Mie are să-mi dea coada porcului s-o frig și beșica s-o umplu cu grăunțe. CREANGĂ, A. 41. ♦ Aceeași membrană (scoasă din corpul animalelor) uscată și întrebuințată la făcutul pungilor, burdufurilor, pergamentului, etc. O pungă de bășică de bou. ▭ Se duse într-un oraș își puse o bășică de cirviș în cap. ISPIRESCU, L. 150. ♦ Organ intern al peștilor, de forma unui balonaș, plin cu un amestec de gaze mult mai ușoare decît apa și care. le ajută la plutire. 4. (Neobișnuit) Glob de sticlă, balon. (în forma beșică) Casa se prefăcu într-o peșteră... cărțile în beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament. EMINESCU, N. 56. ♦ Lampion. Grădina era luminată cu multe lumini în bășici de hîrtie văpsită. CARAGIALE, O. I 375. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșícă s. f.

BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos care se găsește în corpul oamenilor și al animalelor și în care se strâng unele secreții ale organismului. Bășica fierii. ♦ Bășică (1) (scoasă din corpul animalelor) uscată și întrebuințată la făcutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al peștilor, de forma unui balonaș, plin cu un amestec de gaze care le ajută la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă. De vânt bătut, ars de soare Și cu bășici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. (Neobișnuit) Glob de sticlă; balon. [Var.: (reg.) beșícă s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

BĂȘÍCĂ ~ci f. 1) pop. Organ intern având forma unei pungi membranoase în care se depozitează unele secreții ale organismului, pentru a fi ulterior eliminate; vezică. * ~ca udului (sau urinară) rezervor membranos în care se înmagazinează urina venită de la rinichi, pentru a fi ulterior eliminată prin uretră; vezică urinară. 2) Organ intern membranos la pește, umplut cu un amestec de gaze, care înlesnește înotul. 3) Umflătură mică, plină cu aer, formată la suprafața unor lichide. Ploaie cu ~ci. 4) Umflătură mică pe piele conținând o materie lichidă. [G.-D. bășicii] /<lat. bessica

bășică f. 1. receptacul membranos ce conține urina; 2. ochiu de fereastră din pielea ce înfășură mațele dobitoacelor: o bășică ’n loc de sticlă e ’ntinsă ’n ferestrue EM.; 3. mică umflătură pe pielea omului, produsă prin arsuri sau altceva; 4. picătură mare: ploaie cu bășici; 5. globuleț de lichid format prin aer: bășică de săpun. [Lat. VESICA].

beșícă sf vz bășică

beșică f. Mold. V. bășică.

beșícă (est) și bășică (vest) f., pl. beșici, bășicĭ (lat. vésica, beșică; it. besciga și vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. măšikă. D. rom. vine sîrb. bešika). Receptacul membranos care conține urina în corpu animalelor saŭ împlinește altă funcțiune la peștĭ orĭ păsărĭ. Unflătură pe corp produsă de arsură, de cizma care te roade orĭ pe palme de multă muncă, de gimnastică ș.a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată de apă, maĭ ales de săpun: fericirea e ca beșicile de săpun, plouă cu beșicĭ. Beșică de boŭ, țiplă pusă în loc de geam (în vechime).

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

bășică

bășică, -ci.

BĂȘÍCĂ s. 1. v. vezică. 2. bășica udului v. vezică urinară. 3. bășică înotătoare v. vezică înotătoare. 4. v. bulă.

BĂȘÍCĂ s. v. aerostat, balon, glob, gogoașă, minge, păpălău.

BĂȘICĂ s. 1. (ANAT.) vezică. 2. (ANAT.). bășica udului = vezica urinară. 3. (ANAT.) bășică înotătoare = vezică înotătoare. (~ a peștilor.) 4. bulă. (~ de aer.)

bășică s. v. AEROSTAT. BALON. GLOB. GOGOAȘĂ. MINGE. PĂPĂLĂU.

BĂȘICA FIÉRII s. v. colecist, fiere, veziculă biliară.

BĂȘICĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

bășica fierii s. v. COLECIST. FIERE. VEZICULĂ BILIARĂ.

bășică rea s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.

bășícă (bășíci), s. f. – 1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beșică. Mr. bișică, megl. bișocă. Lat. vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. bășica, vb. (a face bășici); bășicată, s. f. (varietate de struguri); bășicos, adj. (cu bășici); bășicos, s. m. (arbust, Coluta arborescens); bășicuță, s. f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a bășica poate deriva și direct din lat. vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr. mbișic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika și rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 și 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) și sb. beška „varietate de struguri” cf. bășicată. – V. și beștea.

bășică, bășici, s. f. 1. minge de fotbal. 2. fiolă aflată în dotarea agenților de circulație pentru măsurarea alcoolemiei conducătorilor auto.

a ploua cu bășici / cu bulbuci / cu găleata expr. a ploua torențial.

ploaie cu bășici expr. ploaie torențială.