burdúf n. pl. urĭ (din burduh [var. din tirbuh tirboc] de unde shi rut. bordĭug burdĭug burduf. V. tirban). Sac de pele de pus brinza undelemn sh.a. Rar. Poclit la trasura. Fig. Fam. A fi burduf de carte a fi doba de carte a fi foarte invatzat. Ia facut spinarea burduf de bataĭe la batut de ĭa unflat spinarea. La legat burduf la legat fedelesh tzeapan foarte strins. In nord pl. shi burduje desagĭ de pele (cobúrĭ) p. calatorie calare.