18 definiții pentru burduhan / burdihan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire. etimologie lipsă în original

BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

BURDUHÁN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.

BURDUHÁN ~e n. pop. 1) Stomac al animalelor erbivore; burduf. 2) Burtă mare. /burduf + suf. ~an

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).

BURDIHÁN s. n. v. burduhan.

BURDIHÁN s. n. v. burduhan.

burdihán V. burduhan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burduhán / burdihán (pop., fam.) s. n., pl. burduháne / burdiháne

burduhán s. n., pl. burduháne

burdihán v. burduhán

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURDUHÁN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bârdan, (Ban.) târban. (~ul unor animale.) 2. v. rumen.

BURDUHÁN s. v. abdomen, burtă, pântece, stomac.

BURDUHAN s. (ANAT.) 1. stomac, (pop.) burduf, (reg.) bîrdan, (Ban.) tîrban. (~ unor animale.) 2. ierbar, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele la animalele rumegătoare.)

burduhan s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

burdihán, burdihanuri, (bârdihan, burduhan), s.n. – (reg.) Burtă: „Vai de burta me! Vai de burdihanu meu!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Var. a lui burduhan (< burduh) (DEX).

Intrare: burduhan / burdihan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burduhan
  • burduhanul
  • burduhanu‑
plural
  • burduhane
  • burduhanele
genitiv-dativ singular
  • burduhan
  • burduhanului
plural
  • burduhane
  • burduhanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdihan
  • burdihanul
  • burdihanu‑
plural
  • burdihane
  • burdihanele
genitiv-dativ singular
  • burdihan
  • burdihanului
plural
  • burdihane
  • burdihanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burduhan, burduhane / burdihan, burdihanesubstantiv neutru

etimologie:
  • Burduh + sufix -an. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.