bârdán sn [At: NEGRUZZI, ap. CADE / V: băr- / Pl: ~e / E: nct] 1 Burtă (la om). 2 Stomacul vitelor. 3 (Prt) Burtă mare. 4 (Fig) Umflătură. 5 (Spc) Partea cea mai umflată a unei oale. 6 Partea cea mai umflată la scripcă sau cobză. 7 „Burta” năpătcii (de prins pește). 8 (Înv) Piele din stomacul vitelor, care se punea la țară în loc de geamuri.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Stomac de vită; burduhan.

bărdán sn vz bârdan

burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire. etimologie lipsă în original

BĂRDÁN s. n. v. bîrdan.

BÎRDÁN, bîrdane, s. n. (Regional) Stomac de vită (sau, ironic, de om); burduhan. – Variantă: bărdán s. n.

bărdan n. stomacul boului. [Contras din bărdăhan].

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

bîrdán n., pl e și urĭ (met. din tirban). Mold. Iron. Pîntece mare. Zidu face bîrdan, se abate din linia perpendiculară cu mijlocu și poate pricinuĭ căderea. Zmeu (adică sfoara zmeuluĭ) face bîrdan, sfoara zmeuluĭ nu e bine întinsă fiindcă vîntu e slab.

BÂRDÁN s. v. abdomen, burduhan, burtă, pântece, stomac.

bîrdan s. v. ABDOMEN. BURDUHAN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.