opțiuni
  • info

11 definiții pentru breslaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

bresláș sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 315 / V: brăs~ / Pl: ~i / E: breaslă + -aș] 1 Membru al unei bresle. 2 Soldat care face parte din breaslă (4). 3 (Pgn) Meseriaș. 4 (Pex) Funcționar. 5 (Spc) Slugă la muncile rurale Cf cioban, văcar.

BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1) Boierii și breslașii la curte se adună. ALECSANDRI, T. II 165. Cercetarea starostilor de isnafuri, dupre cum e obiceiul între breslași? NEGRUZZI, S. I 305. Ni-i arsă inima De muncă și de năcaz.., De boieri și de ciocoi Și de breslașii de soi. ȘEZ. III 20. 2. (Învechit) Soldat aparțmînd trupei de soldați recrutați dintre membrii breslelor și din rîndurile burgheziei. Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și breslașii. BĂLCESCU, O. I 121. 3. (Învechit) Meseriaș, profesionist, funcționar.

BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcând parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș.

BRESLÁȘ ~i m. înv. 1) Membru al unei bresle. 2) Persoană care practică o meserie; meseriaș. /breaslă + suf. ~aș

breslaș m. cel ce face parte dintr’o breaslă, meseriaș.

bresláș, -ă s. (d. breaslă). Cel ce face parte dintr’o breaslă. V. isnaf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bresláș s. m., pl. bresláși

bresláș s. m., pl. bresláși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRESLÁȘ s. (înv.) isnaf, rufet, rufetaș. (~ul era membrul unei bresle.)

BRESLAȘ s. (înv.) isnaf, rufet, rufetaș. (~ era membrul unei bresle.)

Intrare: breslaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breslaș
  • breslașul
  • breslașu‑
plural
  • breslași
  • breslașii
genitiv-dativ singular
  • breslaș
  • breslașului
plural
  • breslași
  • breslașilor
vocativ singular
  • breslașule
  • breslașe
plural
  • breslașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

breslaș, breslașisubstantiv masculin

  • 1. Membru al unei bresle. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: isnaf rufet rufetaș
    • format_quote Boierii și breslașii la curte se adună. ALECSANDRI, T. II 165. DLRLC
    • format_quote Cercetarea starostilor de isnafuri, dupre cum e obiceiul între breslași? NEGRUZZI, S. I 305. DLRLC
    • format_quote Ni-i arsă inima De muncă și de năcaz... De boieri și de ciocoi Și de breslașii de soi. ȘEZ. III 20. DLRLC
  • 2. învechit regional Meseriaș, profesionist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: meseriaș profesionist
  • 3. învechit Soldat care făcea parte dintr-o breaslă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și breslașii. BĂLCESCU, O. I 121. DLRLC
etimologie:
  • Breaslă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.