optziuni
  • info

13 definitzii pentru brac (rest)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BRAC2 bracuri s. n. Rest ramashitza buna de aruncat nefolositoare; sfaramatura bucata. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neintrebuintzat. Cal de brac. ♦ Spec. Desheu rezultat in cursul fabricarii hartiei. Din rus. brak.

BRAC2 bracuri s. n. Rest ramashitza buna de aruncat nefolositoare; sfaramatura bucata. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neintrebuintzat. Cal de brac. ♦ Spec. Desheu rezultat in cursul fabricarii hartiei. Din rus. brak.

brac1 sn [At: I. IONESCU D. 370 / Pl: ~uri / E: ucr браку] (Reg) 1 Parte proasta (shi nefolositoare) care ramane dupa ce se alege ceva. 2 (Spc; is) Cal de ~ Cal care nu mai e bun de nimic.

BRAC bracuri s. n. (Mold. mai ales la pl.) Rest ramashitza; sfarimatura bucata. Au ramas pe loc printre stirvuri de cai shi bracuri de carutze. GALAN Z. R. 68. Luna straluceshte pestea tomurilor bracuri. EMINESCU O. I 132. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neintrebuintzat. Slab shi costeliv k un cal de brac. ODOBESCU S. III 157.

BRAC2 bracuri s. n. (Reg.) Rest ramashitza; sfaramatura bucata. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neintrebuintzat. Cal de brac. Rus brak.

BRAC2 s. n. rest ramashitza; desheu (de hartie). (< rus. brak)

BRAC2 ~uri n. Desheuri rezultate la fabricarea hartiei. /<rus. brak

brac n. 1. gramada netrebnica: pe cand luna straluceshte peste a tomurilor bracuri EM.; 2. animal sau lucru de lepadat: cal de brac prost. [Nemtz. BRACK].

1) brac n. pl. urĭ (rus. brak germ. brack adica „bruch” sfarmatura). Ciuruc lucru prost: aceshtĭ kĭ ĭs nishte bracurĭ marfa astaĭ brac.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

brac2 (rest desheu) s. n. pl. brácuri

brac (rest desheu) s. n. pl. brácuri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BRAC s. sfaramatura (reg.) faramatura. (~ dintrun obiect.)

BRAC s. sfarimatura (reg.) farimatura. (~ dintrun obiect.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brac (bracuri) s. n. Rest ramashitza buna de aruncat. Germ. Brack in parte prin pol. rut. rus. brak (DAR). Der. bracui vb. (a da la o parte a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul a lua tot ce e mai bun).

Intrare: brac (rest)
brac2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brac
  • bracul
  • bracu‑
plural
  • bracuri
  • bracurile
genitiv-dativ singular
  • brac
  • bracului
plural
  • bracuri
  • bracurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

brac, bracurisubstantiv neutru

  • 1. Rest ramashitza buna de aruncat nefolositoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: bucata faramatura rest ramashitza sfaramatura
    • format_quote Au ramas pe loc printre stirvuri de cai shi bracuri de carutze. GALAN Z. R. 68. DLRLC
    • format_quote Luna straluceshte pestea tomurilor bracuri. EMINESCU O. I 132. DLRLC
    • chat_bubble locutziune adjectivala De brac = care nu este bun de nimic; de neintrebuintzat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cal de brac. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Slab shi costeliv k un cal de brac. ODOBESCU S. III 157. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.