Definitzia cu ID-ul 422279:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
brac (bracuri) s. n. Rest ramashitza buna de aruncat. Germ. Brack in parte prin pol. rut. rus. brak (DAR). Der. bracui vb. (a da la o parte a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul a lua tot ce e mai bun).