BRAC bracuri s. n. (Mold. mai ales la pl.) Rest ramashitza; sfarimatura bucata. Au ramas pe loc printre stirvuri de cai shi bracuri de carutze. GALAN Z. R. 68. Luna straluceshte pestea tomurilor bracuri. EMINESCU O. I 132. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neintrebuintzat. Slab shi costeliv k un cal de brac. ODOBESCU S. III 157.