BOCÍ bocesc vb. IV. Intranz. shi refl. A plange tare (cu vaiete shi strigate). ♦ Tranz. A recita bocete (2). Din boace (inv. shi reg. „voce” < lat.).

bocí¹ [At: DOSOFTEI ap. GCR 258 / 20 / Pzi: bocesc / E: boace] 14 vir A exprima prin vaiete sau cuvinte o durere mare (sufleteasca) Si: a (se) vaita a (se) tangui a (se) jeli. 56 vir A plange zbuciumat cu vaiete shi tanguiri. 7 vt A spune bocete la moartea cuiva.

bocí² [At: POMPILIU B. 1005 / Pl: ~cii / E: nct] 1 sm (Rar; reg) Vitzel caruia nu i sa dat un nume. 2 i Strigat cu care se cheama vitzeii.

BOCÍ bocesc vb. IV. Intranz. shi refl. A plange tare (cu vaiete shi strigate). ♦ Tranz. A recita bocete la inmormantarea cuiva. Din boace (inv. shi reg. „voce” < lat.).

BOCÍ bocesc vb. IV. 1. Intranz. A plinge cu vaiete shi strigate. Toader i tot atzinea calea [fetei] ba o data ia facut shi vint de fata a inceput sa boceasca. REBREANU R. II 137. Femeia lui cum il vede incepe a boci shi a zice: Vai de mine shi de mine barbate ceam patzit. CREANGA P. 176. Ian auzi cum se bocesc totzi nenorocitzii prinshi in codru de Mama Padurii! ALECSANDRI T. I 421. Refl. Trei zile sa bocit umblind aiurita pe mal shtrigindushi intruna odorul pe nume. VLAHUTZA O. A. 428. O data incep ele a se boci inadushit shi a se bate cu pumnii peste cap insa fara nici un folos. CREANGA P. 174. 2. Tranz. A plinge cu bocete dupa un mort; a jeli. Sadune vecini... Pe fata so plinga SHi sa mio boceasca. COSHBUC P. II 151. Alei! draga de eshti viu Spune mamei k so shtiu Iar de nu sa te bocesc. ALECSANDRI P. P. 137. Nora o boci asha de frumos incit mai tot satul zicea: mindru o mai boceshte norasa. SHEZ. IV 150. ◊ Absol. [Peste sicriu] boceshteo baba. LESNEA C. D. 55.

BOCÍ bocesc vb. IV. Intranz. shi refl. A plange intens (cu vaiete shi strigate). ♦ Tranz. A plange cu bocete dupa un mort; a jeli. Din boace (putzin folosit <lat. vox vocis).

A BOCÍ bocésc 1. tranz. (mortzi) A deplange prin bocete conform ritualului; a jeli. 2. intranz. 1) A plange in hohote shi cu vaiete. 2) A plange un mort; a jeli. /<lat. boace

BOCI vb. (Mold.) A (se) jeli a (se) plinge cu vaiete shi strigate. Bociia Ierusalimul Ieremia. DOSOFTEI VS. Sa bocie tatal sau shtiind k a doi zi vor so tai. H 1771 91^r; cf. NECULCE. Etimologie: boace. Cf. cinta glasi olecai ruguci¹. verb

bocì v. a plange cu jale a se vaita. [Dela dial. (Muscel Banat) boace glas = lat. VOCEM].

bocésc v. intr. shi tr. (d. boace voce [azi numai in Mac.]; vit. boce sard. boghe pv. botz fr. voix sp. pg. voz d. lat. vox vocis voce. D. rom. vine sirb. bočiti se a se certa). Pling cu voce: a boci la mormint a boci pe cineva.

bocí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. bocésc imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 sa boceásca

bocí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. bocésc imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. boceásca

BOCÍ vb. 1. a jeli a jelui a plange. (A ~ un mort.) 2. v. vaita.

BOCI vb. a se caina a (se) jeli a (se) jelui a se lamenta a (se) plinge a se tingui a se vaicari a se vaita (pop.) a se aoli a se misheli (inv. shi reg.) a se olalai a se olecai (reg.) a se plingatui a se scirbi a se vaiera a se vaina a se valacai (Transilv.) a (se) cinta a (se) dauli (Mold. shi Bucov.) a se frasui (inv.) a se glasi a se glasui. (Sa ~ toata ziua.)

A boci ≠ a chicoti

bocí (bocésc bocít) vb. 1. A se plinge a se jelui. 2. A cinta bocete la inmormintare. Lat. *vōcῑre care pare a fi o confuzie a lui vōcem cu vāgῑre; cf. *vōceāre de unde it. bociare „a publica” gal. abujar „a zapaci cu strigate” port. bocear „a vorbi a striga” (Parodi Rom. XVII 52). Schimbarea de conj. ar putea fi tirzie shi datorata conjug. sale incoative. Dupa Pushcariu 208 shi DAR ar deriva direct din boace forma locala a lui voce astazi pe cale de disparitzie; insa acesta ipoteza pare mai putzin credibiladaca se iau in vedere redusa raspindire shi vitalitate a lui boace shi absentza formei corespunzatoare a voci. Der. boceala s. f. (plinset lamentatzie); bocet s. n. (plins zbuciumat vaiet; cintare de mort lamentatzie improvizata) der. de la vb. k plinset riset strigat tzipat de la vb. respective (Giuglea Concordances 19 propune un lat. *vōcĭtum care nu pare indispensabil); bocitor adj. (care boceshte); bocitoare s. f. (femeie care se indeletniceshte cu bocitul la inmormintari). Din rom. provine sb. bočitise „a certa” (Cihac I 26).