12 definitzii pentru bocanit
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BOCANÍT s. n. Actziunea de a bocani shi rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare in ceva; bocaneala bocanitura. V. bocani.
bocanít sn [At: VLAHUTZA ap. CADE / Pl: ~uri / E: bocani] 1 Lovire repetata cu un obiect tare in ceva Si: bocanitura (1). 2 Tropaiala. 3 Ciocnit1. 4 Zgomotul produs de bocanit (1) Si: bocanitura (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BOCANÍT s. n. Actziunea de a bocani shi rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare in ceva; bocaneala bocanitura. V. bocani.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
BOCANÍT s. n. Actziunea de a bocani shi zgomotul produs de lovire; bocanitura. Un timp au tacut ascultindushi bocanitul pashilor pe asfalt. GALAN Z. R. 346. Un bocanit in usha le rupse vorba. DUNAREANU CH. 215.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BOCANÍT s. n. Actziunea de a bocani shi rezultatul ei.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
bocanit n. 1. lucrarea de a bocani; 2. fam. tranteala: sa manance bocanit.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
bacanit2 sn vz bocanit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
bacanit4 ~a a vz bocanit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
bocanít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
bocanít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
BOCANÍT s. 1. bocaneala bocanitura pocaneala pocanit pocanitura (reg.) bontaneala bontanitura. (Se aude un ~.) 2. v. bataie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
BOCANIT s. 1. bocaneala bocanitura pocaneala pocanit pocanitura (reg.) bontaneala bontanitura. (Se aude un ~ ritmic.) 2. bataie bocaneala bocanire bocanitura ciocaneala ciocanire ciocanit ciocanitura (reg.) tocanire tocanit. (Se aude un ~ in usha.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bocanitsubstantiv neutru
- 1. Actziunea de a bocani shi rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare in ceva. DEX '09 DLRLC
- Un timp au tacut ascultindushi bocanitul pashilor pe asfalt. GALAN Z. R. 346. DLRLC
- Un bocanit in usha le rupse vorba. DUNAREANU CH. 215. DLRLC
-
etimologie:
- bocani DEX '98 DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.