14 definitzii pentru pocnit (s.n.)
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
POCNÍT s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocanít s. n.] V. pocni.
pocnit1 sn [At: PONTBRIANT D. / V: (reg) ~can~ ~mn~ / Pl: uri / E: pocni] (Pop) 112 Pocnire (1101213). 13 Fisurare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
pocnit3 sn vz pocnet2
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
POCNÍT pocnituri s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocanít s. n.] V. pocni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
POCNÍT pocnitzi s. m. (Regional) Diavolul dracul necuratul. Dute la pocnitu duten pocnitu. SHEZ. III 85. Da de unde pocnitu sa se poata vedea. ib. 52.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
POCANÍT s. n. v. pocnit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
POCANÍT s. n. v. pocnit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
pocanit sn vz pocnit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
pomnit sn vz pocnit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
pocnít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
pocnít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
pocanít (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
pocanít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
POCANÍT s. v. bocanit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
POCANIT s. bocaneala bocanit bocanitura pocaneala pocanitura (reg.) bontaneala bontanitura. (Se aude un ~ ritmic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pocnit, pocniturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a pocni. DEX '09 DEX '98sinonime: bocanit
- 2. Diavolul dracul necuratul. DLRLC
- Dute la pocnitu duten pocnitu. SHEZ. III 85. DLRLC
- Da de unde pocnitu sa se poata vedea. SHEZ. III 52. DLRLC
-
etimologie:
- pocni DEX '98 DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.