14 definiții pentru pocnit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNÍT s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni.

pocnit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~căn~, ~mn~ / Pl: -uri / E: pocni] (Pop) 1-12 Pocnire (1-10,12-13). 13 Fisurare.

pocnit3 sn vz pocnet2

POCNÍT, pocnituri, s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni.

POCNÍT, pocniți, s. m. (Regional) Diavolul, dracul, necuratul. Du-te la pocnitu, du-te-n pocnitu. ȘEZ. III 85. Da de unde pocnitu să se poată vedea. ib. 52.

POCĂNÍT s. n. v. pocnit.

POCĂNÍT s. n. v. pocnit.

pocănit sn vz pocnit1

pomnit sn vz pocnit1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pocnít s. n.

pocnít s. n.

pocănít (reg.) s. n.

pocănít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCĂNÍT s. v. bocănit.

POCĂNIT s. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontănitură. (Se aude un ~ ritmic.)

Intrare: pocnit (s.n.)
pocnit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnit
  • pocnitul
  • pocnitu‑
plural
  • pocnituri
  • pocniturile
genitiv-dativ singular
  • pocnit
  • pocnitului
plural
  • pocnituri
  • pocniturilor
vocativ singular
plural
pocănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănit
  • pocănitul
  • pocănitu‑
plural
  • pocănituri
  • pocăniturile
genitiv-dativ singular
  • pocănit
  • pocănitului
plural
  • pocănituri
  • pocăniturilor
vocativ singular
plural
pomnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocnit, pocniturisubstantiv neutru

  • 1. popular Faptul de a pocni. DEX '09 DEX '98
    sinonime: bocănit
  • 2. masculin articulat (numai) singular regional Diavolul, dracul, necuratul. DLRLC
    • format_quote Du-te la pocnitu, du-te-n pocnitu. ȘEZ. III 85. DLRLC
    • format_quote Da de unde pocnitu să se poată vedea. ȘEZ. III 52. DLRLC
etimologie:
  • vezi pocni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.