BÍNE adv. s. n. I. Adv. 1. In mod prielnic in mod favorabil avantajos util. ◊ Expr. A(i) prinde (cuiva) bine (un lucru o invatzatura o intamplare) = ai fi de folos ai fi prielnic. A(i) veni cuiva bine (sa...) = a(i) veni cuiva la indemana; a fi avantajat de o situatzie prielnica. ◊ (In formule de salut) Bine ai (sau atzi) venit (sanatos sanatoshi)! Fii (sau fitzi) bine venit (venitzi)! Bine team (sau vam) gasit (sanatos sanatoshi)! ◊ (Referitor la sanatate) A se simtzi bine. A(i) face (cuiva) bine (mancarea bautura plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce) nu tzie bine? = a) (ce) nu eshti sanatos! te simtzi rau?; b) (ce) eshti nebun? nu eshti in toate mintzile? 2. In concordantza cu regulile eticii sociale in mod cuviincios cum se cere cuminte. Sa te portzi bine cu oricine. ◊ Expr. (Fam. shi ir.) Bine tzia facut! = asha trebuia asha se cuvenea satzi faca (pentru purtarea ta urata condamnabila)! ♦ In concordantza cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil frumos minunat. Canta shi danseaza bine. Cu rochia asta itzi sta bine ◊ (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat placut la vedere. ♦ In concordantza cu adevarul cu corectitudinea; clar precis exact. Vezi bine k asha stau lucrurile. Sa shtiu bine k mor shi nu ma las pana numi aflu dreptatea! ◊ Dea binelea = deadevarat cu adevarat. ♦ (Avand valoarea unei afirmatzii) Bine am sa procedez cum vrei tu! ◊ Expr. (K) bine zici = (k) zici asha cum trebuie. Ei bine... = dupa cum spuneam... ♦ Cu grija cu atentzie. Uitate bine shi invatza. 3. Deplin in intregime complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani shi mai bine. ♦ Mult shi prielnic. A plouat bine. A mancat shi a baut bine. ◊ Compuse: binecrescut = care a primit o buna educatzie cu maniere frumoase cuviincios; binecunoscut = celebru; binevenit = care vine la momentul potrivit agreat oportun; a carui sosire face placere. II. S. n. 1. Ceea ce este util favorabil prielnic ceea ce aduce un folos cuiva. ◊ Om de bine = om care actzioneaza in folosul in sprijinul celor din jurul sau care ajuta pe cei din jurul sau. ◊ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Satzi (sau sa va) fie de bine! = a) satzi (sau sa va) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greshit) impotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lauda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blandetze cu intzelegere cu bunavointza fatza de cineva suparat irascibil sau indarjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei k shtiintza. Lat. bene (sensul II 3 calc dupa gr. agathós germ. das Gut).

binecrescut ~a a [At: MDENC / Pl: ~utzi ~e / E: bine + crescut] Manierat.

BINECRESCÚT A binecrescutzi te adj. Care a primit o educatzie aleasa; cu purtari cuviincioase. Bine + crescut (dupa fr. bienélevé).^[1]

BINECRESCÚT A binecrescutzi te adj. Care a primit o buna educatzie; educat.

BINECRESCÚT A binecrescutzi te adj. Care a primit o buna educatzie; cu purtari frumoase. Din bine¹ + crescut (dupa fr. bienélevé).

BINECRESCÚT ~ta (~tzi ~te) Care a primit o educatzie buna; cu purtari cuviincioase. [Sil. crescut] /bine + crescut

bínecrescút (cuviincios) (copil ~) adj. m. pl. bínecrescútzi; f. bínecrescúta pl. bínecrescúte

bíne crescút (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~)

binecrescút adj. m. pl. binecrescútzi; f. sg. binecrescúta pl. binecrescúte

BINECRESCÚT adj. civilizat manierat politicos (inv.) politicit (fig.) fin subtzire urban. (E un om ~.)

BINECRESCUT adj. civilizat manierat politicos (inv.) politicit (fig.) fin subtzire urban. (E un om ~.)

Binecrescut ≠ necioplit neshlefuit needucat