civilizat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 7 / Pl: ~ați, ~e / E: civiliza cf fr civilisé] 1 (D. o societate) Care are o cultură și o tehnică înaintată și a ajuns la un standard de viață ridicat. 2 Politicos.

CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. (În opoziție cu barbar, sălbatic, înapoiat) Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, Ia un standard de viață ridicat. Popoare civilizate. ▭ Dezvoltarea economică a țării, la care minerii au dat și dau o puternică contribuție, a făcut cu putință ca statul democrat-popular să întreprindă serioase realizări social-culturale în centrele miniere, să facă viața minerilor mai frumoasă, mai civilizată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2735. 2. (Despre oameni și fapte sau atitudini ale lor, în opoziție cu grosolan, bădăran, necioplit) Manierat, politicos. Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145.

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la un nivel corespunzător al civilizației, care duce o viață de civilizație. 2. (Fig.) Manierat, politicos. [< civiliza].

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație. 2. (fig.) manierat, politicos. (< civiliza)

țivilizat^[1], ~ă a vz civilizat

civilizát adj. m., pl. civilizáți; f. sg. civilizátă, pl. civilizáte

CIVILIZÁT adj. 1. v. dezvoltat. 2. v. binecrescut.

CIVILIZAT adj. 1. avansat, dezvoltat, evoluat, înaintat. (O țară ~; un popor ~.) 2. binecrescut, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.)

Civilizat ≠ necivilizat